Şeful Farmexim vede două soluţii pentru rezolvarea crizei din sistem. Prima: cinică. Să cheltuim atât cât ne ajunge bugetul şi atunci nu mai are lumea acces la medicamente. A doua: funcţională, dar care presupune efort. Să se aducă bani în plus de la bugetul de stat. Cert e că doar patru milioane de contributori susţin cei peste 20 de milioane de beneficiari, iar din 1998 până în 2011 taxele plătite de cetăţeni pentru asigurările de sănătate au scăzut cu 3,3% până la 10,7% din venituri. "Au fost motive populiste să arătăm că a scăzut CAS-ul". În plus, sunt 26 de categorii de angajaţi scutite de la plata asigurărilor, în mediul rural sunt puţini plătitori, iar cei trei milioane de români care muncesc în străinătate nu contribuie nici ei la sănătate. Apoi, sectorul asigurărilor private, care absoarbe circa un sfert din totalul cheltuielilor în alte state europene, este aproape inexistent în România. Alţi bani puteau veni chiar de la producătorii de medicamente.

Deşi există o ordonanţă de urgenţă intrată în vigoare din luna octombrie a anului 2009 privind taxarea producătorilor cu o sumă reprezentând între 5% şi 11% din veniturile realizate din vânzarea produselor, nu s-a încasat până azi niciun leu. "În doi ani se puteau lua 300 de milioane de euro. Ca să folosesc un termen politicos, eu o numesc incompetenţă", rezumă Buluc. La presiunea FMI, premierul Emil Boc i-a cerut noului ministru al sănătăţii, Ritli Ladislau, să prezinte Executivului spre adoptare proiectul privind taxa clawback, pentru ca apoi Guvernul să aloce ministerului 150 milioane lei din Fondul de rezervă. Taxa clawback ar lovi puternic în producătorii autohtoni, care au ripostat vehement prin vocea şefului genericelor Dragoş Damian.

În viziunea sa, la un capăt există o presiune a ministerului care urmăreşte scăderea "aproape iraţională", sub costurile de producţie, a preţurilor la medicamentele generice, în condiţiile în care arieratele continuă să se acumuleze prin utilizarea produselor mai scumpe. La celălalt capăt, spun genericii, se doreşte colectarea unei taxe din veniturile realizate de producătorii de medicamente ieftine. "Efectul acestor presiuni cumulate, semnalat deja autorităţilor, este accelerarea dispariţiei medicamentelor ieftine, ceea ce va duce implicit la creşterea costurilor în sănătate prin utilizarea produselor farmaceutice scumpe", conchide Damian. Toate tensiunile se vor a fi rezolvate de al douăzecilea ministru al sănătăţii din ultimii douăzeci de ani, Ritli Ladislau, care a recunoscut printre rânduri că "reformele din sănătate trebuie corelate cu o finanţare corespunzătoare". Nivelul de 6% din PIB alocat sănătăţii, medie a statelor Uniunii Europene, dublu faţă de cel actual din România, pare din ce mai îndepărtat, cât timp discuţia despre "robinete" existente, dar nepalpabile, blochează de câteva săptămâni agenda publică.