În acest mediu însă, investitorii au opţiuni în continuare, de pildă pe piaţa de acţiuni, unde companiile din SUA sau Europa (cu excepţia băncilor) au bilanţuri curate, nu au supraîndatorare, au profitabilitate mare, aşa încât sunt atractive pentru căutătorii de dividende bune. Atractive sunt în mod special companiile din pieţele emergente, ca de pildă cele din Asia-Pacific (Singapore, Australia) şi Japonia. Însă "trebuie să fii un pic ca Warren Buffett, să fii răbdător", fiindcă această strategie se potriveşte investitorilor toleranţi la risc; pentru cine e foarte sensibil la volatilitatea preţului acţiunilor, nu se potriveşte abordarea "cumpără acţiunile acum, fiindcă sunt ieftine, şi fii mulţumit". Dacă se reuşeşte stabilizarea în Europa şi SUA şi "aterizarea lină" în China, atunci acţiunile vor creşte, deşi economia reală nu va avea acelaşi noroc. Cât poate dura o asemenea discrepanţă? Oricât, răspunde Kumada, dând ca exemplu Japonia, unde situaţia durează de două decenii.

Pentru materiile prime, considerate pe ansamblu mai atractive decât acţiunile, recomandările LGT merg de la neutru, în cazul metalelor industriale, până la supraexpunere, în cazul petrolului, pentru că sunt mai mulţi factori care pot influenţa pozitiv preţul materilor prime industriale decât în cazul acţiunilor, mergând de la creşterea economică în economiile emergente (însoţită de o dependenţă la fel de mare de petrol, din cauza lipsei de tehnologii alternative) şi până la gâtuiri temporare de producţie. În privinţa aurului, privit mai mult ca monedă decât ca metal industrial, recomandă supraexpunere pentru cea mai mare parte a anului următor, fiindcă "noi credem că în cele din urmă toată lumea va sfârşi prin a tipări bani", aşa încât aurul va rămâne un plasament căutat. Kumada n-a oferit şi ţinte de preţ, preferând să lucreze cu tendinţe, în funcţie de care strategia se revizuieşte la circa trei luni.

În privinţa monedelor, LGT şi-a redus expunerea pe francul elveţian, despre care analistul spune că "e o monedă bună, dar va cădea, din cauza deciziei Băncii Naţionale a Elveţiei de a-i limita aprecierea". Referitor la dolar, în care plasamentele LGT sunt mici, o perspectivă pe termen lung ar justifica subexpunerea, însă fiindcă există în continuare riscul unei recesiuni în Europa, recomandarea e neutră - "nu vrem să mergem pe un pariu pro sau contra dolarului". Cât despre raportul euro-dolar, dacă s-ar ajunge la paritate, aşa cum recomandă Nouriel Roubini între soluţiile de rezolvare a crizei din Europa, "atunci ar însemna tocmai că vom avea o criză şi, fireşte, vom avea nevoie de dolari". Iar dacă zona euro va intra în criză, atunci şi activele din economiile emergente vor pierde valoare, indiferent de dimensiunile economiilor respective, ca efect al aversiunii faţă de risc. Pe termen lung (4-5 ani) însă, activele din economiile emergente, atât acţiuni, cât şi monede, au potenţial de apreciere.

Kumada are un cuvânt şi despre politicile fiscale restrictive prin care state ca România vor să se protejeze de asaltul pieţelor. "Pe termen scurt ajută să fii un pic prudent, dar nu trebuie uitat niciodată că e nevoie şi de creştere. Guvernele trebuie deci să se orienteze spre politici de încurajare a creşterii pe termen lung, de atragere a investiţiilor." În Singapore, unde previziunea de creştere a PIB pentru la anul a fost redusă de la 4-5% la 1-3%, oficiali ai guvernului au plecat în Germania zilele trecute să promoveze oportunităţi de investiţii pentru companiile germane mici şi mijlocii şi afacerile de familie, pentru că grupurile gen Siemens au descoperit deja ţara de ani buni. "E nevoie deci de inventivitate şi de eforturi coerente şi constante, cu bătaie lungă, nu neapărat cu costuri mari. Nu poţi spune pur şi simplu: iată, am redus impozitul ăsta, veniţi şi investiţi! Asta nu se va întâmpla niciodată."