Cu toate acestea, România este în continuare devansată nu doar de Polonia, "o economie care a putut suporta mult mai bine şocurile economice prin dimensiunile şi amploarea ei", după cum apreciază Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe, precum şi fost membru al Parlamentului European, ci şi de ţări cu o populaţie de două ori mai mică, precum Cehia şi Ungaria, care numără însă aproape de două ori mai multe companii în topul celor mai mari 500 de afaceri din regiune. "Dintre acestea, majoritatea sunt într-o situaţie evident mai bună, ceea ce face deja să avem de-a face cu o luptă pentru repoziţionare în clasament", mai spune Dăianu.

Polonia a fost însă dintotdeauna cea mai bine reprezentată ţară în rândul celor 18 din regiune. Cu 173 de companii, economia poloneză a generat 35% din cele mai mari 500 de companii incluse în topul Deloitte. Deşi rezultatul era de aşteptat, economia poloneză fiind cea mai mare din regiune, numărul companiilor este însă mai mic decât în anul precedent, pe de-o parte pe fondul consolidărilor din industrii precum energie sau tehnologie, media şi telecomunicaţii, iar pe de altă parte din cauză că anumite sectoare precum cel de retail şi servicii s-a contractat şi, implicit, companiile care s-au încadrat în rândul celor mai mari 500 s-au împuţinat. A doua cea mai prezentă ţară în top a fost Cehia, cu o pondere de 16% din companii, urmată de Ungaria şi apoi de România.

La o scurtă trecere în revistă clasamentul primelor zece cele mai mari companii din regiunea Europei Centrale nu s-a schimbat foarte mult anul trecut faţă de 2009. Topul este dominat de şapte companii de energie, lângă care şi-au făcut cu greu loc cele trei excepţii, dintre care şi Skoda, producătorul clasat anul trecut pe locul al treilea, cu o creştere de 22,4% a încasărilor şi o dublare a profiturilor, după ce a pierdut în 2009 un loc în clasament. O altă excepţie a fost şi retailerul polonez Jeronimo Martins, de altfel singura companie nouă în rândul celor mai mari zece companii din regiune, care a înregistrat anul trecut un avans de peste 30% al vânzărilor şi care va continua probabil să avanseze în clasament în anii următori, având în vedere că are o strategie agresivă cu privire la deschiderea de noi magazine. Dintre companiile româneşti, cele mai multe au urcat în clasament, excepţie făcând cele din zona retailului şi a bunurilor de larg consum. Dintre cele 38 de firme, 14 sunt din industria energiei şi resurselor şi 12 din domeniul bunurilor de larg consum, următorul domeniu bine reprezentat în top fiind telecomunicaţiile, cu o prezenţă a tuturor marilor operatori de telecom, chiar dacă afacerile acestora s-au diminuat anul trecut, potrivit studiului realizat de Deloitte. "Se confirmă totodată o teorie mai veche conform căreia într-o perioadă de criză producţia înregistrează cea mai mare creştere, mai ales odată cu reorientarea investitorilor către acest domeniu în defavoarea unor domenii îmbătătoare precum serviciile financiare sau imobiliarele", este de părere George Mucibabici, cu observaţia că producţia a avut cea mai mare creştere anul trecut.

Cu toate acestea, temeri cu privire la o criză în formă de W există în continuare, ideea unui nou val de recesiune regăsindu-se în discursurile tot mai multor economişti şi politicieni în ultima perioadă. Pe măsură ce economii dezvoltate din lume continuă să aibă probleme şi nu reuşesc să obţină o creştere mai consistentă a produsului intern brut, se pune problema unui dezastru financiar similar celui din 2008 şi, implicit, a unei noi recesiuni mondiale. N-ar trebui, aşadar, să ne grăbim să tragem concluzia că evoluţia mai bună a celor mai mari 500 de companii din regiune înseamnă automat o revenire a economiei europene, mai ales că există şi explicaţii. Preţurile mai mari pentru energie justifică parţial afacerile mai mari şi lasă totodată de înţeles că avansul nu poate dura la nesfârşit. Datoria publică are de asemenea un impact - pe măsură ce se fac presiuni şi se iau măsuri în vederea diminuării acestei datorii, multe proiecte finanţate din fonduri publice vor fi anulate, ceea ce înseamnă că firme private din rândul celor mai mari din regiune vor avea de suferit. "Rămâne aşadar de văzut dacă este vorba de o redresare temporară sau pe termen lung", conchide Mucibabici.