În privinţa veniturilor, acestea au crescut într-adevăr ca pondere în PIB de la 32,1% la 36,8%, însă "aproape exclusiv ca rezultat al veniturilor mai mari din colectarea TVA", precum şi al transferurilor mai mari de fonduri de la UE, remarcă analitşii Raiffeisen. În schimb, veniturile din contribuţii sociale s-au redus de la 10,2% la 9,5% din PIB. Cât priveşte datele calculate în bază "cash", care arată, de pildă, excedent bugetar pe octombrie, Vlad Muscalu, analist al ING Bank România, comentează că "dacă încasările au fost potenţate de plăţile trimestriale ale impozitelor pe profit, dinamica detaliilor e departe de a fi motiv de optimism": creşterea veniturilor totale încasate s-a redus la 8,6% faţă de luna corespunzătoare a anului trecut, de la 9,3% în septembrie, ca şi cea a veniturilor din TVA, la 21,3% de la 25,4%.

Analiştii Coface evaluează şi calitatea creşterii economice din acest an, apreciind că, în loc să reprezinte o relansare bazată pe factori structurali, "creşterea economică fragilă din 2011 a avut relevanţă doar din punct de vedere tehnic, fiind bazată pe factori conjuncturali interni şi externi" - producţia industrială, exporturile susţinute de cererea externă, îndeosebi în prima parte a anului, precum şi agricultura şi consumul intern, susţinute în a doua parte a anului de condiţiile meteo favorabile şi încheierea efectului de baza al masurilor din iulie 2010 (tăierea salariilor şi majorarea TVA).

Ultimul Raport asupra inflaţiei al BNR precizează la rândul său, în privinţa evoluţiei consumului intern, că revirimentul relativ notat în ultimele luni a fost influenţat nu de o creştere a veniturilor disponibile, ci de "revigorarea autoconsumului populaţiei şi a achiziţiilor de pe piaţa ţărănească, pe fondul rezultatelor pozitive din agricultură". Am insistat asupra consumului pentru că pe el mizează acum, încă o dată, majoritatea analiştilor, dar şi autorităţile, spre a prelua rolul de motor principal al economiei în 2012, după ce pe toată perioada de recesiune, dar şi în cea mai mare parte a anului curent, România s-a bazat pe exporturi şi pe producţia industrială atrasă de ele.

În acest context, e de semnalat optimismul (cu inevitabila tentă speculativă) a doi analişti de la Citigroup specializaţi în EMEA, Andrew Howell şi Maria Gratsova, care includ România, alături de alte 14 ţări, într-un grup de pieţe de frontieră recomandate pentru anii următori (pieţe de frontieră - mai riscante şi mai instabile decât cele emergente clasice, dar care au potenţialul de a aduce câştiguri mai mari investitorilor). Celelalte pieţe recomandate (oarecum în linia viziunii unor investitori globali ca Mark Mobius de la Franklin Templeton) sunt Argentina, Bangladesh, Egipt, Ghana, Irak, Kazahstan, Kenya, Mongolia, Nigeria, Pakistan, Sri Lanka, Ucraina, Venezuela şi Vietnam. Evaluarea celor de la Citi prevede pentru România o perspectivă de creştere pe termen lung de 3,5%, mult mai bună decât cea pentru zona euro, însă cea mai slabă pe ansamblul celor 15 ţări considerate, "din cauza unor factori structurali, în primul rând îmbătrânirea populaţiei, precum şi din cauza impactului negativ pe termen scurt al problemelor din zona euro".

Howell şi Gratsova spun însă că riscul contagiunii acestor probleme pe filieră bancară este limitat de acordul cu FMI. Cât despre economia reală, România, fiind una dintre cele mai sărace ţări intrate în UE, are şi va avea în continuare foarte mult de câştigat din convergenţa cu zona euro şi, chiar şi în condiţiile incertitudinilor actuale, consideră cei doi analişti. "Există şi potenţial de ascensiune a unor forţe politice mai populiste, în perspectiva rezistenţei faţă de austeritate", ba chiar şi potenţial pentru revolte populare şi alegeri anticipate, cred cei doi, însă programul cu FMI, situaţia exporturilor, a îndatorării şi un curs de schimb rezonabil evaluat "indică faptul că România e acum mai bine plasată decât data trecută pentru a înfrunta o criză a zonei euro".