Bancherii au avertizat că „nota de plată“ după aplicarea legii privind darea în plată a imobilelor va fi plătită într-o primă fază de bancheri, însă costurile finale vor fi transferate către clienţi. „Cine plăteşte nota de plată? Într-o primă fază, băncile, pentru că trebuie să constituie provizioane suplimentare. În mod evident, este o pierdere pentru sistemul bancar. Poate fi suportată de sistem? În mod cert, da. Dar acesta este doar primul pas de impact. Ce se întâmplă mai departe? După promulgarea legii se dau case în plată, băncile vor fi obligate să le vândă, creşte oferta pe piaţă. Pentru a se proteja de risc, băncile vor înăspri condiţiile de creditare“, declara la jumătatea acestui an Sergiu Oprescu, preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor. El a recunoscut pierderea de către bănci a „bătăliei populisto-mediatice“ privind legea dării în plată, susţinând că bancherii nu au reuşit să comunice foarte bine pe acest subiect.

Subiectul potenţialilor beneficiari ai legii privind darea în plată şi pretinsul caracter social au provocat reacţii contradictorii. O sursă a dezbaterilor a fost chiar faptul că legea nu vizează doar persoanele care în mod real nu mai pot rambursa creditul, ci orice debitor care nu mai vrea să plătească, favorizându-i în special pe cei cu credite de peste 150.000 de euro, respectiv speculatorii imobiliari din perioada de boom. Prin darea în plată, explică Dana Demetrian, s-a eliminat predictibilitatea de risc. „Am construit un nou sistem de predictibilitate de risc, ţinând cont de noii parametri“, spune ea. Validarea cererilor de dare în plată trebuie finalizată în zece zile, dar termenul nu poate fi respectat; astfel, BCR a acceptat toate cererile valide, contestând ulterior o parte dintre acestea. Numărul cererilor cu toate informaţiile necesare a fost de aproximativ 1.000, în vreme ce 200-300 de cereri nu au fost completate corespunzător. Ultimii şapte ani, spune Dana Demetrian, au fost o perioadă complicată: „Campaniile derulate ne-au oferit şansa ca în 2016 să calibrăm costurile unor clienţi, permiţându-le acestora să îşi păstreze casa“. Una din campaniile la care se referă Demetrian a însemnat contactarea clienţilor pentru a avea discuţii individuale, încercând astfel să găsească soluţia optimă pentru aceştia. „Nu a fost o campanie prin care banca a trimis nişte scrisori prin poştă, ci a fost una proactivă“, spune ea.

În programul „Şansa ta“, dezvoltat de BCR pentru a-i susţine pe cei care întâmpină dificultăţi în achitarea ratelor, s-au înscris până acum peste 1.000 de persoane. Aceştia au trei ani la dispoziţie pentru a dovedi o capacitate constantă de plată; însă cei care şi-au pierdut slujbele nu pot aplica, una din condiţii fiind existenţa unui venit constant. Valoarea totală a creditelor intrate în procesul de reducere de costuri se ridică la 4,5 miliarde de lei. „Atunci când există o soluţie fezabilă, clientul nu se va orienta către soluţii precum darea în plată“, spune Dana Demetrian. În 2003-2004, înainte de programul Prima casă, avansurile erau de aproximativ 35% pentru credite ipotecare.

Ulterior, băncile s-au adaptat la programele iniţiate de guvern şi au mers către un avans de 15%, despre care Dana Demetrian spune că este „un avans corect în orice societate civilizată“. În 2015, BCR şi BRD şi-au păstrat primele două poziţii de pe piaţă, cu 15,8% şi respectiv 13% din activele bancare. Locul al doilea al francezilor de la BRD SocGen este ameninţat de Banca Transilvania, cu 12,6% din activele bancare disponibile. Mai puţin de 30% din băncile de pe piaţa locală şi-au majorat cota de piaţă anul trecut, jumătate reuşind şi să avanseze în top. Pe ansamblu, aproape trei sferturi dintre bănci şi-au schimbat poziţia, urcând sau coborând în clasament, potrivit calculelor ZF pe baza datelor din raportul anual al BNR. În trecut, în cazul BCR, portofoliul creditelor acordate în euro reprezenta 60-70%, iar acum se apropie de 50%. „Conversia la nivelul cursului istoric este aproape imposibil de implementat din punct de vedere tehnic, dacă luăm în calcul procedurile contabile actuale“.