TRUNGHIUL BERMUDELOR

Danezul a mai prezentat în cadrul evenimentului şi modelul economic pe care l-a denumit 'Triunghiul Bermudelor' şi pentru care spune, mai în glumă, mai în serios, că aşteaptă premiul Nobel. Teoria economică pe care a creat-o evidenţiază că este un paradox ca în acelaşi ciclu economic să se regăsească deopotrivă 1. un nivel record pe pieţele bursiere; 2. un nivel record al ratei şomajului; 3. rate record în ce priveşte lipsa de creştere economică şi scăderea productivităţii.

Jakobsen mai spune că Hyman Minsky credea că însăşi stabilitatea este destabilizatoare. ”Economistul mediu, şi există mulţi de acest fel, crede că economia şi pieţele funcţionează prin echilibru, deci pentru a intra în colaps, ceva anume trebuie să aibă un şoc extern„, spune economistul-şef al Saxo Bank, care face referire la preţul energiei fosile. Între ianuarie 2007 şi iunie 2008, preţul energiei fosile a sărit de la 5,2% din PIB-ul mondial la 12,4%, înghiţind încă 7,2% sau echivalentul a 5 trilioane de dolari din PIB-ul global. ”Având în vedere datoria mondială de 250% din PIB, aveam nevoie de o creştere în exces de 300 de puncte de bază în rata de finanţare pentru a ţine pe linia de plutire finanţele mondiale. Da, energia a fost principalul motiv pentru incidentul din 2007-2008, o criză ce a urmat scenariul comun.„ Cu toate acestea, adaugă economistul-şef al Saxo Bank, situaţia din prezent este un Minsky clasic. Virtuozul crizei financiare credea că dinamica internă a unui sistem poate ea însăşi să genereze un şoc. Pentru că diverşi actori economici (bănci, companii, guverne şi cetăţeni) devin mulţumiţi de sine în vremuri de succes economic. Pe scurt, se culcă pe o ureche, cu gândul că vremurile bune vor dura pe vecie. Efectul net al acestei tendinţe este că riscă din ce în ce mai mult pentru profit. ”Seminţele putrede ale crizei sunt mereu plantate în vremuri de belşug.„ Ce fac decidenţii politici şi politicienii într-un asemenea scenariu? se întreabă Steen Jakobsen. Tot el răspunde: acelaşi lucru pe care l-au făcut dintotdeauna. În locul unor acţiuni decisive, trag de timp, încercând să convingă că tacticile lor vor funcţiona. Modul lor de operare este să menţină dobânzi suficient de mici pentru întreţinerea gradului mare de îndatorare. Cu alte cuvinte, pretind că au un plan credibil, dar nu abordează probleme structurale, ci doar câştigă timp.

În acelaşi timp, sectorul public înghite felii din ce în ce mai consistente din economie, în orice ţară din lume, or acest lucru nu este deloc sănătos, de vreme ce sectorul privat este cel ce generează slujbe. Democraţia funcţionează doar atât timp cât mai puţin de 51% din PIB se datorează sectorului public.

ROMÂNIA – MAI BINE, DAR NU SUFICIENT DE BINE?

”România este o poveste bună. V-aţi descurcat bine, dar nu suficient de bine. Dar e un lucru cu dus şi întors, pentru că toţi cei care greşesc vor să îmbunătăţească ceea ce fac.„ Predicţiile băncilor din România, indică danezul, arată previziuni de creştere economică de 3,3% pentru anul viitor, dar Jakobsen crede că mai realist este un scenariu cu creştere economică zero. Pe de o parte producţia industrială arată bine, dar este îngrijorătoare evoluţia din domeniul construcţiilor. ”Pentru a vă apropia de nivelul ţărilor din vest aveţi nevoie de o creştere economică de 5%, iar acum rata este de 2%.„ Jakobsen sumarizează părţile bune dar şi pe cele slabe ale economiei româneşti. Pe un taler al balanţei se plasează industria automotive (care depăşeşte deja 10% din PIB), investiţiile străine directe sunt puternice (reprezentând peste 1% din PIB) şi ratele scăzute ale dobânzilor. Pe celălalt taler se află sistemul bancar slăbit, sectoare economice slabe (construcţiile, de pildă), anul electoral, corupţia, lipsa reformelor. Una peste alta, danezul se aşteaptă ca întreaga Europă să intre în recesiune anul viitor, iar România va resimţi acest lucru din plin, din pricina faptului că 75% din exporturi merg către ţări din acest continent.

Un factor important în orice economie este jucat de preţul energiei. ”Rolul meu este de a transforma Hidroelectrica dintr-o companie învechită într-un jucător regional, cu operaţiuni în ţări ca Grecia sau Germania în următorii doi ani„, a declarat Radu Luca, manager departament trading în cadrul Hidroelectrica. ”Părerea mea este că pot exista furtuni în cadrul unor furtuni„, a adăugat el, referindu-se la preţul energiei electrice în general. De la un maxim istoric atins în 2008, consumul tuturor tipurilor de energie a scăzut, deopotrivă în România dar şi în alte ţări europene. Preţurile la energie au crescut în România pe parcursul ultimilor ani din pricina scăderii cererii, deoarece mulţi consumatori industriali şi-au redus consumul. În plus, a crescut mult puterea instalată a energiilor regenerabile, indiferent că este vorba de vânt sau panouri solare. Astfel s-a ajuns la o putere instalată de peste 4.000 MW.

Răzvan Nan, director asociat, KPMG Advisory, a spus în cadrul evenimentului că weekend-ul (25-26 octombrie) se anunţă foarte interesant, pentru că Banca Centrală Europeană, instituţia care se va ocupa de luna viitoare de monitorizarea băncilor mari din zona euro, urma să dezvăluie rezultatele evaluării fără precedent a calităţii activelor bancare, o acţiune derulată pe parcursul ultimului an. Evaluarea a cuprins 130 de grupuri bancare din 20 de ţări europene, iar 18 dintre acestea au subsidiare la Bucureşti sau sunt acţionari semnificativi în cadrul unor bănci locale. ”Au fost o serie de zvonuri în piaţă referitoare la unele eşecuri ale unor instituţii bancare, dintre care unele au fost deja îngropate, dar ar mai putea fi surprize„, afirmă Răzvan Nan. Dincolo de asta, investitorii străini sunt interesaţi de zonele care se vor afla în atenţia politicienilor în viitorul apropiat, iar impactul investiţiilor scăzute s-a văzut deja în volatilitatea PIB-ului, a spus reprezentantul KPMG Advisory. În opinia lui Nan, unul dintre cele mai importante proiecte este în acest moment cel de la Turnu-Măgurele, ”pentru că firme mici şi mijlocii au şansa de a se dezvolta graţie acestui proiect„.

”Dacă aş fi un mare investitor, aş investi în România pentru că este ieftin, dar pentru un fond de tip hedge ţara este prea mică. Sunt deopotrivă, ca peste tot, plusuri şi minusuri„, spune Steen Jakobsen. Economistul-şef al Saxo Bank conchide cu o altă glumă. Deşi are 50 de ani, spune că în fiecare an îi scrie o scrisoare lui Moş Crăciun, căruia îi cere un singur lucru: să adune toţi politicienii şi factorii de decizie din băncile centrale, toţi economiştii-şefi din lume şi să-i ducă pe un teren pustiu din Australia unde să-i ţină pentru cinci ani. ”Sunt încredinţat că lumea ar fi mai bună fără ei.„