ACELAŞI MODEL SE REPETĂ ŞI ÎN GUVERNUL PONTA II ŞI EL A DUS, de fapt, la decizia iniţială ca proiectul de buget pe 2013 să fie brusc secretizat, pentru ca apoi premierul Ponta să-l prezinte la fel de brusc într-un "discurs despre starea naţiunii" cu planşe şi cifre, toate provizorii, din moment ce proiectul va fi discutat cu FMI abia după 15 ianuarie. Acum avem de-a face însă cu o guvernare legitimă, susţinută de o majoritate parlamentară solidă, astfel încât ceea ce în 2012 erau experimente abandonate din motive electorale (taxa de solidaritate, impozitul pe piscine şi proprietăţi multiple, propus de Liviu Voinea) se arată acum ca simple dovezi de pripeală şi incoerenţă. Dar de ce, din moment ce victoria covârşitoare în alegeri ar trebui să fie premisa unei guvernări prin excelenţă coerente?

Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, observa prin 2010 că "perioadele cele mai bune pentru economie au fost cele în care am avut guvernare monocoloră sau cu o coaliţie funcţională, iar România a avut un proiect naţional - fie aderarea la NATO, fie aderarea la Uniunea Europeană", sugerând pe atunci că aderarea la zona euro poate fi o astfel de "ancoră naţională". Guvernarea USL nu e însă monocoloră, după cum n-a fost nici cea a ADA din 2005-2007. Fruntaşul PNL Radu Ruşanu, cel care toamna trecută cerea renegocierea acordului cu FMI pentru oprirea privatizărilor, a cerut deja FMI să permită României depăşirea plafonului de 2% deficit bugetar, pentru ca bugetul să poată finanţa marile proiecte de investiţii de infrastructură - cele împărţite acum între Liviu Dragnea (PSD) de la MADR, Relu Fenechiu (PNL) de la Transporturi şi Dan Şova (PSD) de la CNADR şi alte "proiecte de infrastructură de interes naţional". Problema nu e însă că a vorbit un politician în locul premierului, ci competiţia internă inevitabilă între componentele USL, vizibilă deja de anul trecut la guvernare şi pe care orice impas economic o poate stimula din nou. "În ciuda coabitării dificile între preşedintele Băsescu şi coaliţia de guvernământ, nu vedem vreun risc politic major din această direcţie. Conflictul dintre socialiştii şi liberalii din USL poate fi însă o ameninţare reală la adresa stabilităţii politice în următorii patru ani", arată analiştii Erste în raportul de strategie pentru T1.

Iar raportul Erste este, atenţie, optimist în privinţa României, notând că fundamentele economice rămân robuste, consolidarea fiscală a dovedit progrese importante inclusiv în anul electoral 2012, iar continuarea acesteia va rămâne un ţel central în viitorul acord cu FMI, care ar urma să fie semnat în aprilie. Analiştii grupului austriac cred că anul acesta creşterea economică va fi de cca 1,1%, în principal pe seama cererii interne, şi că în condiţiile dependenţei de capitalul străin, pentru ca România să reia procesul de convergenţă cu UE întrerupt în 2009 este "inevitabil" ca statul să progreseze la capitolul reformelor structurale (energie, transporturi, restructurarea sau privatizarea companiilor de stat), să rezolve problema arieratelor, "spre a ameliora calitatea mediului de afaceri" (nu, niciun analist străin nu recomandă vreo relaxare fiscală cu acest scop), şi să crească absorbţia fondurilor europene. În proiectul de buget care va fi discutat cu FMI, Guvernul prevede o creştere economică prevăzută de 1,8%, deficit bugetar de 2,1% din PIB, cheltuieli de 49 mld. euro, venituri de 46 mld. euro, fond de salarii de 10,2 mld. euro, investiţii de 7,8 mld. euro, din care 2,5 mld. din fonduri europene. Datoriile scadente în 2013 sunt de 14,4 mld. lei, dintre care 1,2 mld. în urma acordului cu UE şi FMI.

INTR-UN RAPORT PARALEL AL ERSTE, Henning Esskuchen, director de cercetare pentru pieţele de acţiuni în cadrul grupului, recomandă investitorilor o supraexpunere moderată pe pieţele de acţiuni din România şi Bulgaria, pe motiv că "indicatorii fundamentali arată destul de bine şi, recent, opinia generală privind creşterea randamentelor s-a îmbunătăţit destul de mult", iar "atâta timp cât situaţia politică nu va avea impact prea mare, ar putea ajunge pe piaţă lichiditate suplimentară. Totuşi, riscul rămâne ridicat în continuare şi de îndată ce vom constata o deteriorare majoră a sentimentului general, România va fi nevoită să suporte consecinţele statutului său de piaţă de frontieră". Un astfel de verdict, regăsit şi în alte analize, este deja reflectat în interesul crescut din această perioadă al străinilor pentru activele româneşti, de la titlurile de stat la moneda naţională, în condiţiile în care investitorii, convinşi de băncile centrale din SUA şi zona euro că riscurile din anii trecuţi au dispărut, prind din nou curaj să caute oportunităţi. Într-o a doua fază, ar putea să capete curaj şi investitorii direcţi. Totul e ca până atunci să iasă şi guvernanţii din faza experimentului permanent.