Un studiu al ING Financial Markets Research despre economiile emergente ale Estului, publicat zilele trecute, anticipează că pentru ele anul 2012 va fi din punct de vedere economic mai bun decât precedentul, pentru că pe de o parte sunt şanse ca ţările zonei euro să adopte politici şi soluţii mai coerente pentru rezolvarea crizei, iar pe de altă parte există diferenţe pozitive faţă de situaţia din 2009: economia germană creşte, există spaţiu mai mare pentru exporturile esticilor (pentru că stocurile din economia germană au scăzut), companiile stau peste tot pe munţi de bani (reflectat în situaţia depozitelor bancare din Turcia, de pildă) şi mai ales există un nivel mult mai bun de pregătire - inclusiv din punctul de vedere al ajustărilor fiscale - pentru ce e mai rău, după şocul crizei din 2009.

Ca atare, conchide studiul, punctul de start nu arată rău pentru ţările est-europene, deşi ritmul redresării economice va depinde decisiv de moştenirea anilor trecuţi în materie de structură a finanţării (ţările cu expunere mare la credite în valută, aşa cum sunt Ungaria şi România, vor obţine mai greu bani) şi de cât de pregătite vor fi de o reluare a creditării băncile străine care controlează economiile Estului.

În schimb, problemele lui 2012 vor veni din sfera politicii, ce urcă în topul factorilor care vor influenţa fluxurile de capital către Europa de Est, susţine Simon Quijano-Evans, economist-şef al ING pentru EMEA. Factorul politic se manifestă atât la nivelul situaţiei din zona euro ("impresia de vid politic" rezultată din faptul că ţărilor din Est nu li se mai poate prezenta convergenţa economică şi monetară cu zona euro drept cel mai important aspect al unificării europene), cât şi la nivelul unor focare de tensiune socială şi politică aşa cum sunt Ungaria, Rusia, Kazahstan sau Ucraina. În acelaşi timp, UE a abandonat ideea aderării Turciei, care şi-a reorientat priorităţile politice şi economice spre Orientul Mijlociu.

Calendarul politic al Europei e plin, dominat de alegerile din Franţa, Rusia şi Ucraina, dar şi de variabile care ar putea contribui la reînvierea temerii că Estul e un tărâm nesigur pentru investitori, unde nu durează nici angajamentele de reformă economică, nici cele de civilizare politică (vezi Ungaria, unde zeci de mii de oameni contestă în stradă derapajele antidemocratice ale guvernului Orban, dar şi Slovacia, unde sondajele prevăd reîntoarcerea la putere la alegerile din martie a fostului premier Robert Fico, un simpatizant al autoritarismului, care în 2008 a luat partea Rusiei în conflictul cu Georgia). Iar pentru România, toate acestea înseamnă tot un risc de contagiune regională: cu alte cuvinte, riscăm să fim iarăşi consideraţi la grămadă, de această dată pentru ce se întâmplă în politica altora.