Cea mai optimistă estimare care a apărut până acum de la instituţiile internaţionale privind creşterea economică din 2014 aparţine Băncii Mondiale. Instituţia a îmbunătăţit la începutul acestui an prognoza PIB pentru România la 2,5%, pentru 2014. Şi de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a venit o prognoză mai bună pentru evoluţia economiei, de 2,4%, în timp ce Comisia Europeană vede posibil un avans al PIB de 2,3% în acest an.

Mai pesimist, Fondul Monetar Internaţional mizează pe un avans al economiei de 2,2% în 2014. Evoluţia economiei urmează să fie susţinută în acest an de o revenire a cererii interne, în timp ce contribuţia exporturilor nete se va estompa în 2014 şi ar putea deveni negativă în 2015, apreciază Comisia Europeană în prognoza de iarnă. „Consumul privat este proiectat să crească moderat, pe seama îmbunătăţirii încrederii consumatorilor şi a creşterii venitului disponibil ca urmare a creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă şi a aşteptărilor ca salariile reale să crească cu până la 3% în 2014„, susţin experţii Comisiei Europene. Tot Comisia Europeană anticipează o evoluţie ascendentă şi pentru investiţii, susţinută de o mai bună absorbţie a fondurilor europene având în vedere proiectele majore de infra-structură.

Reprezentanţii FMI, oficialii români şi ana-liş-tii au recunoscut la unison că, pentru o ţară ca Ro-mânia, creşterea economică trebuie să fie de cel puţin 3-4% pentru a reduce decalajele structurale din eco-nomie şi a converge către nivelul de trai din zona euro. Iar pentru asta este nevoie şi de o revigorare a cererii interne.

Până acum România nu a reuşit să aibă o creştere economică echilibrată, ci a avut o creştere bazată preponderent pe un singur pilon: înainte de criză consumul, acum exporturile, în timp ce investiţiile au rămas pionul sacrificat. Chiar dacă a performat peste aşteptări, şi anul trecut evoluţia economiei a fost „dezechilibrată„: agricultura şi industria/exporturile au avut contribuţii favorabile importante la avansul economiei, iar comerţul, construcţi-ile şi intermedierile financiare au influenţat negativ creşterea PIB.

După izbucnirea crizei, s-au lansat o serie de discuţii legate de schimbarea modelului de creştere economică, având în vedere că supraîncălzirea economiei în anii care au precedat criza s-a datorat în principal consumului excesiv, realizat pe datorie. Una dintre concluzii a fost necesitatea reluării creşterii economice pe baze sănătoase, care să nu mai creeze dezechilibre externe. România rămâne dependentă de capitalurile străine pentru finanţa-rea economiei.

Guvernatorul BNR Mugur Isărescu declara în februarie că România trebuie să stimuleze acum consumul, dar într-o manieră echilibrată, astfel încât să ajungă la o creştere economică de 4% fără să fie afectat „echilibrul atins cu atât de multă greutate„. El şi-a exprimat speranţa că odată cu venirea pri-mă-verii vor creşte mai mult optimismul şi înclinaţia pen-tru con-sum. Noua declaraţie a fost diametral opusă discursului de la începutul anului 2011, când Isărescu spunea că stimularea consumului este „o idee proastă„, cu trimitere la tentaţia par-ti-delor politice de a se lansa în pomeni electorale.

Cum a explicat guvernatorul BNR schimbarea discursului: „În 2011 avea loc o corecţie masivă, toa-te măsurile lucrau să ducă deficitul de cont cu-rent de la 14% la mai puţin şi deficitul bu-ge-tar de la 9% la mai puţin. Acum suntem jos de tot. Deficitul de cont curent a ajuns la 1% şi da-că tendinţele continuă se va mişca spre surplus. Nu cred că România trebuie să ajungă cu sur-plus de cont curent. Deficitul bugetar este sub 3%. Atunci apare această problemă de stimu-lare a consumului„.

România a experimentat doi ani de ajustări dramatice, concretizate în disponibilizări, tăierea salariilor bugetarilor şi majorarea TVA. Măsurile au lovit consumul şi economia. În 2009 economia

s-a prăbuşit cu 6,6%, iar în 2010 declinul a fost de 1,1%. De-abia în 2011 PIB-ul a revenit pe creştere, dar redresarea este lentă. Salariile bugetarilor au fost reîntregite între timp, dar TVA a rămas la 24%, continuând să fie o piedică în calea consumului.

De la începutul crizei numeroşi antrepre-nori, manageri şi bancheri au vorbit despre încu-rajarea consumului privat ca soluţie a re-lansării economiei.În ultimii cinci ani industria şi-a majorat contribuţia la formarea PIB prin intermediul exporturilor, după un declin în perioada 2003-2008. Dacă în 2003 industria avea o pondere în PIB de 25%, în 2008 a coborât la 23%, pentru ca în 2012 să ajungă la 28,4% din PIB. Anul trecut ponderea industriei în PIB a urcat la 30%, volumul de activitate din acest domeniu crescând cu 8,1%. In-dustria a avut o contribuţie de 2,3 puncte procentuale la ascensiunea economiei în 2013.

Industria nu poate să tragă singură economia, potenţialul ei fiind limitat, având în vedere ponderea de doar o treime din PIB. În aceste condiţii este nevoie şi de o revigorare a cererii interne.

Economia este macrostabilizată. Dar, cu toate că datele macro sunt încurajatoare, dinspre economia reală semnalele sunt mai puţin optimiste, iar insolvenţele îşi continuă ascensiunea. Oamenii de afaceri rămân sceptici în privinţa efectelor redresării economiei la nivelul businessului de zi cu zi. În plus, persistă întrebarea când vor simţi românii redresarea economică, când cifrele seci din statistici vor fi resimţite de oameni în buzunare, în îmbunătăţirea nivelului de trai? Totodată, deşi activitatea economică s-a revigorat, impactul nu s-a resimţit foarte mult la nivel fiscal în condiţiile în care avansul economiei s-a bazat pe exporturi şi pe o agricultură care este nefiscalizată, în timp ce consumul a lâncezit, ceea ce s-a văzut la nivelul încasărilor din TVA.

Deşi pare că evoluţia economiei este pe drumul cel bun, modelul de creştere sustenabilă pentru România constituie în continuare o provocare.