O primă pârghie de care dispune statul e schimbarea destinaţiei cheltuielilor ineficiente, a căror dimensiune dovedeşte din plin că plângerile fostului guvern că nu are bani nu au stat niciun moment în picioare. După apeluri nenumărate din partea FMI, a Băncii Mondiale şi a BNR, fostul guvern Boc a ajuns la o listă cu proiecte de investiţii prevăzute pentru finanţare prioritară, în timp ce la restul ar urma să se renunţe; noul guvern Ungureanu a tăiat bugetul MDRT cu nu mai puţin de 15%, a criticat apetitul foştilor şefi ai acestuia pentru "piscine sãpate în diferite localitãþi" şi a cerut să fie colectate la buget venituri de 1,5% din PIB în două luni, numai din combaterea contrabandei.

Din păcate, acest elan are o tentă evident electorală şi cu bătaie scurtă, atâta vreme cât orice eventuală mărire de venituri urmează să se ducă pe majorările de salarii cu 15% sau reducerea de CAS cu 5% pe care preşedintele, respectiv prim-ministrul le au în vedere pentru primăvară-vară, ceea ce înseamnă cheltuieli de 2-2,3 miliarde de lei, conform ministrului finanţelor. "Aceasta corespunde perspectivei noastre conform căreia am putea vedea derapaje fiscale înaintea alegerilor, încetinind procesul de ajustare fiscală", comentează Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România.

Despre celelalte pârghii, din păcate, s-a vorbit atât de mult şi de în gol, încât par să fi devenit nişte simpli struguri acri atât pentru stat, cât şi pentru potenţialii beneficiari, deşi exemplul unei ţări ca Polonia demonstrează clar cum te poţi dezvolta dacă atragi fonduri europene şi dacă ai o bursă dezvoltată. De curând, guvernatorul Mugur Isărescu repeta că piaţa internă de capital poate fi o alternativă viabilă de finanţare şi capitalizare a companiilor, "mai ales când pieţele externe sunt fie extrem de reticente, fie foarte scumpe". Cât priveşte evaporarea investiţiilor străine, aceasta poate fi contrabalansată de o absorbţie măcar decentă a fondurilor europene. "O creştere a absorbţiei fondurilor UE este de maximă importanţă pentru menţinerea creşterii economice în zona pozitivă, ţinând cont că fluxurile externe de capital vor stagna cel mai probabil în acest an", apreciază Eugen Şinca, economist al BCR, care estimează o creştere de 1,2% a PIB, sub nivelul de 2,5% din 2011.

Fondurile europene "reprezintă un stimul economic care devine crucial în contextul constrângerii legate de tratatul fiscal", pledează Ionuţ Dumitru, invocând potenţialul de multiplicare al cheltuielilor bugetare proprii în cazul proiectelor finanţate din fonduri UE, mult mai mare decât în cazul proiectelor finanţate integral din resurse proprii. Cu o cofinanţare de doar 5% în cazul proiectelor cu finanţare UE, la 1 leu resurse proprii (deficit bugetar) se pot face cheltuieli bugetare de 20 lei, faţă de o echivalenţă de 1:1 în cazul proiectelor finanţate integral din resurse proprii.

În fine, pentru fiecare sector în parte, nişte miniştri şi manageri deştepţi sau bine consiliaţi pot găsi soluţii simple, care să nu necesite sume enorme de la buget. De pildă, economistul-şef al BNR, Valentin Lazea, a prezentat nu de mult o soluţie care porneşte de la constatarea că România pierde constant şansa de a-şi valorifica un capital uman preţios - populaţia rurală, lipsită de şanse din cauza accesului tot mai restrâns la educaţie de calitate. Lazea propune ca fiecare universitate de stat să aloce gratuit 10% din locuri anual către studenţi din mediul rural, cu condiţia ca aceştia să se întoarcă şi să profeseze acolo, iar dacă nu respectă condiţia, atunci să plătească şcolarizarea. "Este vorba de o treime din populaţie care nu mai beneficiază decât de rămăşiţe ale unui sistem de educaţie sau de sănătate; ne batem joc de poate una dintre puţinele resurse pe care le avem în a creşte PIB potenţial."