Dan Şucu, preşedintele Mobexpert şi al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România, scria într-o opinie publicată în Ziarul Financiar că un retailer are un cost cu numerarul de 1 la mie, în timp ce în cazul decontării tranzacţiilor cu carduri costul este de cel puţin zece ori mai mare şi de minimum cinci ori mai mare decât aceleaşi costuri de decontare a plăţilor cu cardul în Europa civilizată.

Opinia lui venea ca răspuns la o iniţiativă legislativă recentă, prin care guvernul şi-a exprimat intenţia de a limita la 2.000 de lei pe zi plăţile în numerar care pot fi efectuate de către firme şi de a introduce un plafon de 10.000 de lei pentru plăţile între persoanele fizice. 

„Comercianţii vor cash: 1. ca să nu plătească comisionul şi 2. ca să plătească la rândul lor alte facturi, din care băncile îşi trag o părticică din comisioane; ca să nu mai vorbim de faptul că, dacă comerciantul încasează cash şi nu mai emite factură, deja are un net în buzunar„, explică Gabriel Biriş, partener fondator al Biriş Goran. Limitarea cumpărăturilor cash este, din punctul lui de vedere, o măsură bună: „Când văd că lumea se oripilează că nu ai voie să plăteşti mai mult de 10.000 de lei cash, mă întreb de câte ori am avut eu în casă 10.000 de lei„. Nemulţumirile comercianţilor ar putea fi reglate odată cu o altă măsură recent exprimată de guvern într-un proiect de  ordonanţă de urgenţă publicat de Ministerul Finanţelor Publice, care arată intenţia de limitare a comisioanelor interbancare pe care banca emitentă a cardului le percepe de la banca acceptatoare, prin ale cărei terminale se realizează plata la comerciant, la 0,2% pentru cardurile de debit şi 0,3% pentru cardurile de credit. Visa este, alături de MasterCard, beneficiar direct al comisionului interbancar reţinut de băncile emitente ale cardurilor.

ÎN CE PRIVEŞTE DECIZIA REDUCERII COMSIONULUI, ESTE IMPORTANT SĂ SE CREEZE UN  «LEVEL PLAYING FIELD» - care ar face ca toţi jucătorii să urmeze aceleaşi reguli„, explică Creţu temerea sa în legătură cu reducerea comisionului şi oferă exemplul Ungariei. Acolo, Visa a redus comisionul interbancar la 0,2% în urma unei decizii a Consiliului Concurenţei din Ungaria, care a amendat în 2008 operatorii de plăţi şi băncile cu 1,9 miliarde forinţi (7,1 milioane euro la cursul mediu din acel an) după constatarea unor activităţi de tip cartel. MasterCard, care controla peste 80% din piaţa cardurilor bancare din Ungaria, a redus comisionul interbancar la 0,6%, în timp ce Visa a ajuns la 0,2%. Numărul cardurilor Visa din Ungaria a scăzut cu o treime în doar un an şi jumătate, la aproximativ 1 milion de unităţi, iar compania era pe punctul de a ieşi de pe piaţă.

Experienţa internaţională sugerează că există o corelaţie între amploarea economiei subterane şi numărul de tranzacţii electronice realizate. De exemplu, în statele unde plăţile electronice sunt utilizate pe scară largă, precum Marea Britanie, economia subterană este mai redusă comparativ cu ţări precum Bulgaria, unde tranzacţiile electronice nu sunt utilizate frecvent. Măsurile propuse recent de guvernul României sunt asemănătoare cu decizii precum cea din Italia, unde, în 2011, s-a introdus obligativitatea realizării de plăţi electronice pentru sume mai mari de 1.000 euro. Italia a introdus stimulente fiscale pentru plăţile electronice la POS, în paralel cu perspectiva închiderii afacerii în cazul comercianţilor care nu au emis bon fiscal de trei ori de-a lungul a cinci ani. Rezultatele studiilor au arătat că au fost colectate astfel impozite suplimentare însumând 9,1 miliarde de euro. Măsuri obligatorii similare au fost introduse în Spania (obligativitatea realizării de plăţi electronice pentru sume mai mari de 2.500 euro) şi Grecia (prag de 1.500 euro).

ROMÂNIA SE SITUEAZĂ ÎN CONTINUARE PE LOCUL DOI ÎN EUROPA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE PONDEREA ECONOMIEI SUBTERANE ÎN PIB, estimată la 28% în 2013, la egalitate cu Croaţia, Estonia şi Lituania, state surclasate doar de Bulgaria, cu o pondere de 31%. Reducerea numerarului ar putea fi una dintre condiţiile importante în scăderea acesteia, potrivit jucătorilor din piaţă, care susţin că pentru acest lucru este nevoie de eforturi atât din partea autorităţilor publice, cât şi a băncilor, sistemelor de plăţi, comercianţilor şi, nu în ultimul rând, a utilizatorilor finali.