Nemultumirea presedintelui APAPR fata de posibila schimbare a legislatiei la doar un an de la lansarea acesteia poate fi totusi inteleasa. Companiile ar trebui sa respecte regulile unui alt joc decat cel cu care au fost de acord la inceput. “Fondurile de pensii au investit 500 de milioane de euro pentru a intra pe o piata cu anumite reguli si este inacceptabil ca ele sa fie schimbate din mers”, sustine Emilia Bunea. Teama administratorilor privind potentiala modificare a regulilor pare cu atat mai intemeiata cu cat exista deja un precedent. Presat de nevoia de a controla deficitul din sistemul public de pensii, Guvernul a decis sa blocheze la 2% contributiile la fondurile private. Initiativa a fost, si in acest caz, a sindicatelor, spune Petru Dandea, vicepresedintele CNS Cartel Alfa.

Potrivit calendarului stabilit prin legea pensiilor private, nivelul contributiilor ar fi trebuit sa fie majorat in 2009 la 2,5%, urmand sa creasca anual cu 0,5%, pana ce ar fi ajuns la 6%. “Inghetarea” contributiilor virate in pilonul II in 2009 se traduce, pentru bugetul public de pensii, printr-o povara fiscala viitoare de peste 4 miliarde de euro, sustin reprezentantii APAPR. Pe de alta parte, companiile de pensii pierd circa 2 milioane de euro, sub forma de comisioane neincasate, noteaza asociatia.

Costurile suplimentare care ar rezulta pentru administratori daca vor fi obligati sa garanteze un randament minim, dublate de cuantumul mic al contributiilor (si implicit al veniturilor), vor fi greu de suportat, cel putin de o parte a societatilor. Este de asteptat, in aceste conditii, ca multi sa iasa din piata, spun reprezentantii administratorilor, de voie sau de nevoie. “Unii vor gasi mai profitabil sa vanda si sa se intoarca acasa decat sa ramana in sistem”, considera Radu Craciun, in timp ce altii, pur si simplu, nu vor rezista in piata. Din cauza investitiilor mari, a perioadei lungi in care se recupereaza si a performantelor slabe obtinute, mai multe companii au decis deja sa inchida portile.

Astfel, din cei 18 administratori care s-au aliniat la linia de start in septembrie 2007, patru au iesit din piata anul trecut pentru ca acumulasera foarte putini clienti (MKB Romexterra, Zepter, AG2R si Marfin) si trei au fost absorbite (Omniasig Pensii de grupul BCR, Bancpost si KD de catre Eureko). Contextul economic tulbure da insa argumente si sindicalistilor. Acestia invoca numeroasele institutii financiare care au dat faliment pe fondul turbulentelor de pe pietele financiare internationale si spun ca, in conditiile in care fondurile de pensii investesc activele in depozite la banci, actiuni si alte titluri de valoare, apare riscul ca sumele acumulate in conturile participantilor sa aiba de suferit. Exista studii internationale care arata ca riscul ca un fond sa nu plateasca sumele pe care le-a promis este de 75%, sustine Liviu Voinea, directorul GEA. Sistemul romanesc de pensii private ofera totusi doua garantii, reglementate prin lege.

Este vorba de garantia contributiilor nete (potrivit careia niciun client nu poate sa primeasca la finalul perioadei de cotizare mai putin decat sumele depuse, minus comisioanele de administrare) si de garantia randamentului minim relativ la piata - niciun fond nu poate sa ramana in piata daca randamentele pe care le obtine sunt semnificativ mai mici decat media pietei. In plus, CSSPP a aprobat saptamana trecuta proiectul de lege privind fondul de garantare a pensiilor private, urmand ca acesta sa fie lansat in dezbatere publica si mai apoi sa parcurga procedura de adoptare in Parlament. Fondul de garantare a pensiilor private reprezinta “elementul central din complexul de garantii cu privire la siguranta sistemului de pensii private”, noteaza CSSPP.

Fondul va compensa pierderile participantilor sau beneficiarilor atat in perioada de acumulare a contributiilor, cât si dupa deschiderea dreptului la pensie, in situatia in care administratorii sau furnizorii de pensie ajung in situatia de a nu-si putea onora obligatiile. Petru Dandea, vicepresedintele Cartel Alfa, contesta insa suficienta “plaselor de siguranta” din sistem. Legea e facuta de o maniera in care toate riscurile sunt puse pe spatele participantului, spune el, adaugand ca riscurile ar trebui impartite “echitabil” intre contributori si companii. In viziunea sa, o solutie potrivita pentru functionarea sistemului privat de pensii ar putea sa fie si introducerea asa-numitelor pensii ocupationale, care transfera responsabilitatea de administrare a fondurilor in sarcina sindicatelor si, respectiv, a patronatelor.

“Pensiile ocupationale ar fi o solutie buna”, declara Petru Dandea. Sistemul pensiilor ocupationale se bazeaza pe colaborarea dintre sindicate si patronate sau, acolo unde acestea nu exista, dintre reprezentantii salariatilor si cei ai angajatorilor pentru infiintarea unor scheme de pensii comune. La aceste fonduri contribuie prin plata primelor, in mod facultativ, angajatii si angajatorii. O astfel de propunere nu vine (nici ea) in premiera acum; in 2003, BNS a inaintat un proiect de lege pentru crearea pensiilor ocupationale, care nu fost insa aprobat. Pentru companiile ce functioneaza in pilonul II, aparitia unor astfel de fonduri (sub forma unui al patrulea pilon din sistem) ar fi o lovitura grea. “Piata este inca destul de mica, si daca s-ar mai crea si un pilon de pensii ocupationale, ar deveni neincapatoare”, considera Emilia Bunea de la ING Fond de Pensii. O asemenea propunere nu a fost totusi formulata in mod oficial de sindicalisti; deocamdata, si ei, si administratorii asteapta luna martie, cand va incepe campania de strangere de semnaturi, se lupta in declaratii si isi pregatesc arsenalul pentru o noua confruntare.