VECHEA POVESTE A INFRASTRUCTURII...

Deşi este arhicunoscută, vechea poveste a stării infrastructurii din România a fost trecută în revistă şi de bancherii centrali, acest lucru pentru că infrastructurile de transport reprezintă una dintre principalele frâne şi în calea dezvoltării României, dar şi în calea trecerii noastre la euro. Din concluzia reprezentanţilor BNR reiese că ”în România avem doar câteva sute de kilometri de căi de transport (autostrăzi, căi ferate, canale navigabile etc.), în timp ce în zona euro acest indicator se apropie de pragul a 2.000 de kilometri.

La nivel instituţional, principalele frâne în calea trecerii noastre la euro depind de următorii indicatori: libertatea de expresie şi asociere, controlul corupţiei, eficienţa guvernării, stabilitatea politică, domnia legii şi calitatea reglementărilor. În afară de libertatea de asociere şi de expresie, la cei mai mulţi dintre ceilalţi indicatori România se află la cel mult jumătate din valorile zonei euro, mai arată datele prezentate la seminarul EU-COFILE.

Domeniile cele mai rămase în urmă faţă de zona euro ar fi, pe lângă infrastructură, următoarele: sănătate, învăţământ primar, inovare, gradul de sofisticare a afacerilor, eficienţa pieţelor şi pregătirea tehnologică sau calitatea instituţiilor. De unde, bineînţeles, tragem concluzia că acestea ar trebui să dobândească prioritate în reformele necesare pentru trecerea la euro.

Există, în opinia reprezentanţilor BNR, şi domenii în care stăm chiar mai bine decât ţările din zona euro: randamentul muncii şi capacitatea infrastructurii de accesare a internetului. Dar, pe de-o parte, randamentul muncii scade pe măsura creşterilor salariale (”accelerarea costului muncii este mai rapidă decât a productivităţii“ în terminologia oficială), iar de cealaltă parte ”pe autostrăzile internetului circulăm mai mult pentru a posta pisicuţe pe Facebook“ în loc să utilizăm această facilitate pentru dezvoltarea afacerilor.

Reprezentanţii BNR au amintit, în acest context, exemplul Estoniei, care şi-a digitalizat administraţia publică atât de mult, încât doar trei operaţiuni din viaţa socială mai necesită prezenţa fizică a cetăţeanului la locul avizării: căsătoria, eliberarea cărţii de identitate şi achiziţia unui bun imobil. ”Nici măcar la naştere nu este necesară prezenţa cetăţeanului, pentru că doctorul trimite primăriei pe mail toate datele nou-născutului, iar aceasta eliberează certificatul de naştere, având deja înregistrate şi datele părinţilor“, au exemplificat reprezentanţii băncii centrale. Cum era de aşteptat, digitalizarea administraţiei publice din Estonia a propulsat ţara baltică direct în clubul select al zonei euro.

CE AR FI DE FĂCUT

”România are actualmente, în medie, venituri mult prea mici raportate atât la media zonei euro, cât şi la veniturile ţărilor membre ale zonei euro în momentul preaderării lor. România este segregată mai mult decât majoritatea ţărilor membre ale zonei euro, existând o mare diferenţă de venituri între regiunea Capitalei şi restul ţării, explicabilă în primul rând prin distribuţia investiţiilor şi a creditării“, au mai arătat reprezentanţii băncii centrale.

De asemenea, ”distribuţia investiţiilor concentrată în regiunea Capitalei şi nivelul intermedierii financiare mult mai ridicat este determinată nu atât de un nivel superior al randamentului muncii în regiunea Capitalei, cât de un nivel superior de educaţie, o structură economică orientată spre servicii, un nivel al digitalizării economiei mai ridicat, o înzestrare cu resurse de muncă în ştiinţă şi tehnologie superioare şi o densitate mai mare a infrastructurii“, au mai spus economiştii.

Că să recupereze decalajul de venituri faţă de zona euro, ”România trebuie să rămână o ţară investiţionabilă, care în opinia noastră se rezumă la păstrarea randamentului muncii ridicat faţă de randamentul zonei euro, recuperarea decalajului instituţional şi recuperarea decalajului de competitivitate care o desparte de zona euro“, au concluzionat reprezentanţii BNR.