Pentru un astfel de portofoliu, adauga ea, prin private banking se poate obtine un randament de circa 15- 20% pe an. Despre aceleasi procente vorbeste si Octavia Cutus de la Raiffeisen Bank, referindu-se la castigul obtinut anul trecut de un client cu un portofoliu de risc mediu.

Totusi, puncteaza directorul de la Raiffeisen, „randamentul mediu depinde foarte mult de apetitul de risc al unui client si de momentul in care decide sa intre in piata“. Iar la capitolul „apetit pentru risc“ clientii romani se remarca mai mult prin lipsa lui: dintre clientii de la UniCredit, spre exemplu, doar un sfert au peste 25% din active plasate pe bursa, potrivit lui Ionescu.

Estimand intreaga piata de private banking, „cam prea ambitios, la 50.000 de clienti“, Sorin Mititelu este si mai radical: „eu cred ca activi sunt doar in jur de 1.000“, iar restul „nu vor decat dobanzi“. Chiar daca un client de private banking poate obtine un castig la depozite ceva mai mare decat ceea ce se practica uzual pe piata, adevaratele castiguri vin din alte instrumente, precum investitii in unitati de fond, bonduri, hedging, forward pe curs, optiuni pe pretul aurului, al titeiului, al cuprului etc.

„Lucrurile sunt la inceput si un usor interes pentru plasamentele in unitati de fond sau derivative simple incepe totusi sa existe“, adauga Sorin Mititelu. Tot el puncteaza insa ca obiectivul consilierului de private banking este foarte clar delimitat: acela de a furniza informatia necesara clientilor, analize detaliate cu privire la piata, de a-i face propuneri de investitii „dar decizia apartine exclusiv clientului, asa cum apartine si riscul“.

Diversificarea investitiilor este in aceeas i masura si in interesul bancherilor personali, si nu doar al clientilor ce si-ar putea spori activele in acest fel. Pentru ca, atat timp cat serviciul de private banking in sine nu este comisionat, pentru bancheri profiturile vin din alta parte.

Mai precis, din operatiunile pe care le fac clientii lor, cu banca in sine sau cu alte companii din grupul respectiv (de intermediere a plasamentelor la bursa, de management al activelor etc.). In plus, clientii de private banking sunt generatori de business, in conditiile in care antreprenorii, de exemplu, pot ajunge sa foloseasca si pentru companiile lor serviciile bancii.

Relatia este valabila si in sens invers, in conditiile in care activitatea de corporate a bancilor este o sursa importanta pentru departamentele de private banking, alaturi de baza tot mai mare a antreprenorilor romani sau a managerilor din companiile multinationale.

Presati de concurenta, in conditiile in care chiar si bancile de mai mici dimensiuni anunta ca au in plan sa lanseze astfel de servicii, dar si a interesului manifestat de greii internationali ai industriei, bancherii romani incearca sa isi consolideze pozitiile si sa nu „scape printre degete“ niciun client cu un asemenea potential.

In private banking, „putini si buni“ pare a fi, in unele cazuri, o strategie asumata, in conditiile in care, de exemplu, a doua banca din piata in functie de active, BRD, se declara multumita cu cei 200 de clienti pe care ii are pe acest segment. „Miza e alta: sa fie clienti activi si multumiti de atentia pe care le-o acorzi“, spune Sorin Popa, vicepresedinte responsabil cu zona de retail si corporate retea la BRD, care sustine ca „pana acum nu am avut nici un client care sa fi plecat spre o alta banca“.