La fel de adevarat este, puncteaza directorul SRBA, ca daca unul dintre actionari are probleme de lichiditate, acestea se pot repercuta asupra subsidiarelor prin incapacitatea de a le sustine in situatii de criza locale (spre exemplu, in eventualitatea in care ar avea nevoie de o majorare de capital), iar investitiile in dezvoltarea companiei sunt, cel mai adesea, sistate. “Banii clientilor sunt constituiti in rezerve reglementate de legislatia in vigoare in Romania; acestea nu pot fi transferate si nici nu se intentioneaza a fi transferate in afara tarii”, spune Theodor Alexandrescu, director general al AIG Life. Grupul american a anuntat ca va atrage 20 de miliarde de dolari de la subsidiarele pe care le detine in 130 de tari, dar din Romania nu a retras lichiditati, potrivit lui Alexandrescu, citat de Ziarul Financiar.

 

“Punand raul inainte, chiar si in situatia in care o companie locala de asigurari ajunge sa aiba probleme atat de mari cat sa nu isi mai poata onora obligatiile catre clienti, acestia sunt <acoperiti>”, adauga Constantin Nastase, director executiv al UNSICAR. Despagubirile si sumele asigurate sunt platite, in aceste situatii, de fondul de garantare, constituit prin contributia tuturor asiguratorilor si aflat in administrarea CSA. Comisia stabileste anual o cota care se aplica asupra volumului primelor brute incasate de asiguratori din activitatea de asigurari directe, procent care in 2008 este de 0,3%, explica Cornelia Coman, director al ING Asigurari de Viata, liderul pietei de asigurari si unul dintre furnizorii locali de pensii facultative. De altfel, din acest fond au fost despagubiti asiguratii Metropol si Grup As, doua companii ce au dat faliment in anii trecuti.

 

O problema ar putea aparea, noteaza Nastase, in situatia in care ar da faliment dintr-o data mai multi asiguratori si valoarea despagubirilor ar depasi disponibilitatile fondului (circa 60 de milioane de euro, potrivit unor estimari), “dar e greu de crezut ca se va intampla asa ceva”. Mecanismul de supraveghere al pietei presupune ca, atunci cand apar probleme ce ameninta stabilitatea unei companii, aceasta sa intre sub supravegherea speciala a CSA si sa parcurga un program de redresare convenit cu autoritatea de reglementare. Astfel de situatii au tot aparut in ultimii ani pe piata romaneasca, spre exemplu in cazul Ardaf, Asiban sau Asirom.

 

Pe piata pensiilor private, o piata cu mult mai tanara (abia ce a implinit un an de la lansare), lucrurile se prezinta intr-o mare masura in mod similar, cu atat mai mult cu cat majoritatea au ca actionari chiar asiguratori. Radu Vasilescu, fost director al ING Pensii Private, puncteaza totusi faptul ca, cel putin in primii 5-6 ani (pana in momentul cand ajung la punctul de break-even), companiile de pensii “sunt mari consumatoare de resurse, care trebuie furnizate de compania-mama”. Astfel ca, daca aceasta ajunge intr-o criza de lichiditate, “si compania de pensii, daca nu a fost bine capitalizata de la inceput, va avea probleme”. Mecanismele pentru protectia clientilor sunt insa bine puse la punct, considera Vasilescu, chiar daca “o serie de parghii mai trebuie unse”. 

 

Cornelia Coman noteaza ca, in cazul fondurilor de pensii, banii clientilor nici macar nu ajung vreo secunda sa fie detinuti de companie. Contributiile sunt pastrate de o banca (depozitarul, care nu poate fi din acelasi grup de firme), in timp ce administratorul are doar libertatea de a da indicatiile de investitii, dar nu dispune direct de fondurile colectate. Pe de alta parte, adauga Coman, performanta fiecarui fond de pensii se va compara cu o rata minima de rentabilitate a tuturor fondurilor din piata, iar daca rata de rentabilitate a fondului este mai mica timp de patru trimestre consecutiv, CSSPP ii retrage administratorului autorizatia de functionare, iar activele fondului sunt transferate altui fond. Ca si pe piata asigurarilor, si pe cea a pensiilor s-a constituit deja un fond de garantare din contributiile administratorilor de pensii facultative, astfel incat acesta sa poata sa acopere obligatiile datorate, in cazul in care administratorul intra in imposibilitate de plata.

 

Toate par a fi bune si frumoase, in aceste conditii, insa lucrurile pot lua rapid o turnura cu totul diferita daca in scena apare “un element cheie si foarte pervers”, dupa cum spune Gheorghe Grad: panica. “Mai ales ca panica este o boala tare contagioasa”, adauga el, rememorand experientele din trecut din sistemul bancar. “Daca toti clientii se strang la usa ta si isi cer banii inapoi, atunci poate sa-ti mearga afacerea cat de bine o merge, ca s-a terminat.”