Prin contrast, dacă România se arată mai catolică decât Papa la capitolul disciplinei bugetare, avantajată fiind şi de faptul că are o pondere a datoriei publice în PIB mult sub plafonul de 60% cerut de criteriile de la Maastricht (Melania Hăncilă de la Volksbank anticipează că anul se va încheia la o pondere de 39,5% din PIB, de la 38,2% în august), ar căpăta mai multe şanse de a scăpa de tăvălugul nemilos al pieţelor pornite să ridice la cer costurile de împrumut?

Pieţele şi agenţiile de rating au salutat anunţul din august al Italiei referitor la fixarea ţintei de deficit bugetar zero pentru 2013 sau anunţul din noiembrie al Austriei a anunţat intenţia de a introduce în constituţie o limitare mai sofisticată a îndatorării, astfel încât deficitul structural (cel din care se elimină influenţa ciclurilor economice) să nu depăşească 0,35% din PIB până în 2017, iar datoria publică să fie redusă de la peste 80% la 60% din PIB până în 2020.

La noi, "deficitul ar trebui să fie plafonat prin Constituţie la 0% din PIB, aşa cum este în cazul Comisiei Europene, care nu are voie să cheltuiască mai mult decât obţine de la ţările membre", este opinia lui Cristian Păun, director executiv al Societăţii Române de Economie. "O altă plafonare venită tot prin Constituţie ar trebui să vizeze datoria publică ce ar trebui interzisă. Statul trebuie să înceteze urgent să mai facă investiţii. Investiţiile făcute de state au fost şi rămân una din cauzele principale ale crizei actuale a datoriilor publice", susţine Păun.

Problema e însă ce se poate pune în loc astfel încât resurse de creştere să existe în continuare, în condiţiile în care băncile îşi reduc expunerea pe România şi în general pe ţările din Est, baza de economisire internă este redusă, iar adâncimea şi complexitatea pieţei de capital şi a instrumentelor care atrag fonduri pe termen lung, ca fondurile de pensii, este infinit mai redusă la noi decât în Italia sau Austria, exemplele de mai sus. "Grija noastră nu e să ajungem la un deficit bugetar zero, ci la unul care să poată fi administrat. Avem deficit pentru că există dezechilibru între economisire şi investiţii; cu un deficit zero nu te poţi dezvolta când nu ai reglat acest raport", declara recent guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.

Lucian Anghel, economistul-şef al BCR, crede că o soluţie de administrare a deficitului ar fi prioritizarea puternică a investiţiilor statului, aşa încât din cele 40.000 începute "să se aleagă un top 5 de investiţii majore cu potenţialul de a creşte PIB cu 2% sau peste 2% în următorii cinci ani, fiindcă una e să aloci din bruma de resurse un euro pentru panseluţe şi alta e să-l aloci pentru o autostradă". Cu alte cuvinte, degeaba statul alocă o pondere mare din buget pentru investiţii, dacă nu are credibilitatea dată de eficienţa acelor investiţii, iar în funcţie de aceasta judecă şi UE, şi pieţele un deficit bugetar, indiferent de mărimea lui.

La aceasta se adaugă constatarea, foarte importantă, că efortul de îmblânzire a pieţelor deja nu mai depinde acum doar de austeritatea nudă, ci trebuie să treacă şi printr-o garanţie de creştere economică, după cum remarca zilele trecute Paul Donovan, economist pentru pieţe globale la UBS: "Pieţele şi-au lărgit pretenţiile. Nu mai cer doar austeritate; credibil pentru ele înseamnă acum să ai austeritate şi creştere economică".