În 1995 a fost recrutat de BERD pentru a conduce prima bancă de investiţii din România, care se chema Capital SA, creată de un consorţiu de bănci; „a fost prima bancă de investiţii pentru România, cu scopul de a ajuta în procesul de privatizare, de a aduce finanţare din afară, tot un fel de intermediere“. În acelaşi an s-a şi mutat în România „şi am fost mult mai atent şi implicat în ce se întâmpla, am făcut multe proiecte, după care am participat la înfiinţarea firmei de valori mobiliare, am fost implicat în începutul bursei în România“. Iar apoi şi-a dat seama că practic „cel mai interesant lucru este să faci investiţii directe, că sunt foarte multe oportunităţi în România“. A decis că trebuie să se implice în crearea unui fond de investiţii pentru România, pe care l-a numit Reconstruction Capital, „pentru că tema principală a fost reconstrucţia industrială, o nevoie foarte mare, încă de actualitate“.

Creat în 1997, fondul a urmărit să cumpere acţiuni în firmele cotate la Bursă sau la Rasdaq, un pachet de acţiuni suficient de mare ca să dea angajaţilor fondului posibilitatea de a interacţiona cu managementul şi de a începe o restructurare. „Practic am tatonat peste tot, aveam o echipă de circa 20 de oameni care mergeau peste tot în România ca să cunoască firmele în care investisem. În unele am investit ceva bani, i-am pierdut, pentru că nu s-a putut, poate managerii nu au dorit să înveţe, să schimbe, să eficientizeze afacerea. Uneori asociaţiile de acţionari aveau interes să scoată bani din firmă, nu să investească.“ Una peste alta, avantajul acestui tip de investiţii este că se poate face cu bani puţini, iar Florescu estimează că numărul firmelor în care a cumpărat acţiuni în zadar se plasează între 10 şi 20. „Pe de altă parte, am investit din ce în ce mai mult unde am găsit interes, poziţie bună pe piaţă, dorinţă de muncă, fabrici foarte bune şi în perioada comunistă.“ Dă drept exemplu producătorul de medicamente Terapia, în acţionariatul căreia fondul a intrat cu un alt grup de investitori şi apoi au vândut, cu profit, către un alt fond de investiţii.

Un alt exemplu, continuă Florescu, este şi SOCEP Constanţa, „unde am găsit bunăvoinţă; era o firmă care încărca şi descărca containerele în port, practic un monopol atunci, şi am avut o operaţiune foarte bună, iar pachetul de acţiuni a fost vândut la bursă“. Între afacerile reuşite de fond se mai numără cel mai mare producător local de cămăşi, Brainconf, de la Brăila, despre care spune că „era o fabrică foarte bună, încă din perioada ’90 a mers către export, în lipsa cererii interne“.

Unde a eşuat? La Monpel, o fabrică de mănuşi din Târgu-Mureş, despre care Florescu spune că i-a plăcut tradiţia de manufactură. „Toţi muncitorii aveau o tradiţie de familie cu lucrul în piele, erau adevăraţi meseriaşi, dar din păcate nu ne-am înţeles cu conducerea. Am petrecut multe ore cu asociaţia salariaţilor dar conducerea nu voia să reinvestească în firmă, voiau să scoată banii într-o formă sau alta.“

În 2005 a pus bazele Reconstruction Capital 2, „de obicei fondurile de investiţii au aceeaşi temă“, spune Florescu. Diferenţa faţă de primul fond este că RC2 poate investi şi în ţările vecine, chiar dacă ţinta principală este România.

Însă filosofia de investiţii a unui fond este să cumpere, să eficientizeze şi să vândă, iar în urmă cu 2-3 ani strategia declarată a fondului era să aranjeze exiturile pentru participaţiile din România. Cu toate acestea, Ion Florescu spune acum că „pentru exit sunt două lucruri fundamentale: piaţa, adică contextul economic, şi în al doilea rând unde suntem noi ca firmă“. Şi explică faptul că acum contextul nu e bun, în continuare, iar firmele la care are fondul participaţii sunt în plină dezvoltare. Intenţiile iniţiale vizau exitul din investiţii după o perioadă medie de cinci ani, cum a fost în cazul RC, dar „a venit criza economică şi ne-a lovit foarte mult, de pildă în industria de vopsele“. Pe de altă parte, anul trecut RC2 a vândut un teren deţinut de Policolor în Theodor Pallady (Bucureşti), iar Florescu crede că sunt semne că piaţa imobiliară începe să se dezgheţe. „BNR a coborât dobânzile foarte mult în ultima perioadă, a dus la facilitarea creditării şi s-a produs mai mult interes în acţiunile la bursă. Încep să fie ceva îmbunătăţiri nu numai în economia reală, dar şi în psihologia oamenilor. Nu e foarte mult optimism, dar începe să fie.“ În opinia sa, rezultatul alegerilor prezidenţiale a dat un semnal de optimism, care se poate traduce în mai multe investiţii directe. Pe de altă parte, contextul economic la nivel mondial are foarte multe riscuri, „nu văd un context economic internaţional favorabil, chiar dacă la nivel local este puţin mai bine“. Ceea ce, până la urmă, influenţează apetitul investitorilor. Iar dacă ar fi în căutare de proiecte, şi nu e cazul, punctează Florescu, l-ar interesa firmele care pot exporta nu doar în Europa ci peste tot în lume, domeniul imobiliar şi, desigur, agricultura.