BUCŞĂ PARE A FI ÎNSĂ UNUL DINTRE PUŢINII OAMENI DE AFACERI CARE NU AU FOST LUAŢI PRIN SURPRINDERE DE DECLANŞAREA CRIZEI ECONOMICE, CARE COINCIDE CU VÂNZAREA ROMPETROL: „Nu mă aşteptam la o asemenea amploare, dar am avut informaţii şi am fost pregătiţi din timp. Erau ecouri de la expaţi, de la bănci, se vedea cum se înrăutăţesc lucrurile, chiar şi până când a intrat România în criză". 

DUPĂ PRELUAREA ROMPETROL DE CĂTRE KAZMUNAIGAZ, Bucşă a făcut un pas înapoi şi a devenit consultant al directorului general al companiei petroliere; a părăsit-o în primăvara anului 2011. Trebuie spus că din 2009 colabora cu Oltchim, lucru cu care actualii proprietari ai Rompetrol au fost de acord. Colaborarea cu combinatul chimic a început la iniţiativa lui Constantin Roibu, fostul director general al Oltchim, aflat atunci în căutare de finanţare pentru cumpărarea unităţii de piroliză din Arpechim. „Mi-a spus de cel puţin zece ori că «nu avem condiţii, nu o să putem să plătim prea mult, nu avem aceleaşi condiţii ca la Bucureşti»„. Bucşă a acceptat şi a devenit director general adjunct al combinatului pentru zona financiară, fiind la acea vreme unul dintre puţinii manageri de top care au trecut din zona privată în cea de stat. Spune că experienţa şi colaborarea cu instituţiile financiare de la Rompetrol l-au ajutat la Oltchim; adică i s-au deschis într-o oră uşi la care ar fi bătut, în alte condiţii, ani de zile. Dar situaţia economică a combinatului s-a deteriorat pentru că tranzacţia s-a făcut prea târziu, pentru că s-au amplificat problemele financiare, în lipsa materiei prime dar şi a alocării unor fonduri importante pentru revizie şi punerea la punct a instalaţiei de piroliză de la Arpechim, a costurilor salariale. În plus, combinatul nu a mai beneficiat de finanţare pentru pornirea secţiei de la Arpechim; era nevoie de o sumă de ordinul zecilor de milioane de euro pentru asigurarea materiei prime pentru o lună şi jumătate, un ciclu comercial adică. Bucşă vorbeşte şi de o dimensiune aparte a combinatului: „Oltchimul înseamnă foarte mult Vâlcea; înseamnă foarte mult «noi şi oraşul», nu simţeai o dimensiune internaţională, ca la Rompetrol".

A plecat de la Oltchim în noiembrie 2011, spre distribuitorul de gaze Gaz Sud. „Am avut o propunere pe care nu o puteam refuza, era un soi de datorie morală„. Spune că a trecut prima oară de la privat la stat din cauza banilor, care nu se comparau la CCA cu ce oferea Rompetrol. La Oltchim apăsarea financiară dispăruse, determinante fiind afacerea în sine şi compania, dar admite că o slujbă la stat înseamnă competiţie plafonată şi o lipsă de recunoaştere materială: „...nu am văzut la stat accentul care se pune pe performanţă în privat".

Gaz Sud, spune el, va continua să se consolideze în următorii ani prin achiziţia altor firme de profil. „Pentru a fi profitabil pe piaţă trebuie să ai o masă critică. În viitor, piaţa se va consolida. Ne uităm la 2-3 targeturi, cu siguranţă nu ne vom opri aici. Ţintele de achiziţie ar fi bine să fie pe lângă zonele unde avem deja concesiuni sau pe lângă Bucureşti„, spune Bucşă.

Gaz Sud şi Grup Dezvoltare Reţele au acţionar majoritat compania Ligatne, deţinută de fondul ceh de investiţii PPF Investments. Cele două firme au fost înfiinţate în 2001 şi au peste 22.000 de clienţi, în zone limitrofe Bucureştiului şi în oraşe precum Roşiori de Vede şi Siret. Discuţiile privind achiziţia Petrom Distribuţie Gaze au început anul trecut, la solicitarea OMV Petrom. „Discuţiile au început anul trecut, iar contractul a fost semnat în 10 iulie. Ei ne-au sunat şi ne-au întrebat dacă ne interesează. (...) Prin această tranzacţie ne-am dublat numărul de clienţi, iar numărul de angajaţi va creşte de la 170, cât avem acum, la 420, după ce îi vom prelua pe cei 250 de salariaţi ai PDG„.