Dacă pentru un training uzual companiile îşi trimit oamenii atunci când apar schimbări în companie, când îi pregătesc pentru o promovare sau, pur şi simplu, pentru a-i pune la curent cu noutăţile din domeniu, nevoia de coaching apare în situaţii mult mai specifice. "Printre cele mai frecvente semnale de alarmă care apar sunt conflictele tot mai frecvente în care intră managerii respectivi cu alţi manageri sau cu echipele lor, momentele în care pleacă mulţi oameni din companie la intervale scurte de timp şi aşa mai departe", explică Oana Stângă.

Profilul clientului cel mai adesea întâlnit sunt middle managerii, în vârstă de 30-40 de ani, din companiile multinaţionale. "Mai vin şi CEO, însă aceştia participă mai cu seamă în programe internaţionale de coaching", precizează Oana Stângă.

De multe ori, clienţii unui life & business coach sunt persoane care nu conştientizează neapărat problemele pe care le au, însă trăiesc cu o permanentă stare de disconfort. Primii care văd semnalele despre care vorbeşte Oana Stîngă sunt, de fapt, şefii sau subalternii lor şi, nu de puţine ori, chiar membrii familiei. "Trebuie să menţionez că nu oricine, oricând, oricât de la modă ar fi să ai propriul coach, poate trece cu succes prin acest proces pentru că este unul care presupune un efort susţinut", este de părere Mihaela Feodorof. Setarea unui obiectiv major stă la baza întregului exerciţiu de dezvoltare, iar dacă acest serviciu este pus la dispoziţia angajatului de către companie, fără să fie în acord cu nevoia acestuia, este doar o pierdere de resurse umane, financiare şi de timp. "Eu vorbesc din experienţa fostului angajator care a probat acest tip de serviciu pentru salariaţi şi am putut observa progresul, dar şi insuccesul său. Persoana dedicată trebuie să aibă posibilitatea de a-şi alege coach-ul, cât şi obiectivele la care vor lucra. Atât timp cât acestea sunt setate de către angajator şi acceptate doar de coach-ul angajat, dar nu pot fi atinse de către angajat, nu se vor putea măsura rezultatele procesului", explică Feodorof.

Situaţia este destul de similară şi atunci când vine vorba despre life coaching, care, aşa cum explică specialiştii, nu trebuie confundat cu terapia la psiholog. "Rolul nostru nu este să rezolvăm răni ale trecutului şi atunci când văd că este vorba despre aşa ceva, întrerup şedinţele şi trimit clientul respectiv la psiholog", spune Oana Stîngă. Dacă coaching-ul de business este mai degrabă o activitate corporatistă, care uneori este gândită ca un stimulent pentru unii angajaţi, life coaching-ul este o chestiune strict personală şi destul de în vogă în ultimii ani, în rândul managerilor.

Oamenii apelează la un life coach în special atunci când trec printr-o schimbare profesională majoră, cum ar fi schimbarea carierei sau intrarea într-o pauză sabatică. Este, pe de altă parte, şi un curent la modă, care în străinătate a căpătat o amploare deosebită şi care se dezvoltă gradual şi la noi. "Cred foarte mult în acest concept pentru că atingerea oricăror obiective profesionale are la bază echilibrul din viaţa personală, dar şi pentru că l-am experimentat cu succes în perioada în care am făcut o cotitură majoră în viaţa mea profesională. Mi-am angajat propriul coach care a susţinut o altă etapă a dezvoltării mele personale, în acord cu vârsta şi nevoile mele", enunţă Mihaela Feodorof.

Chiar dacă un life coach nu este un psiholog, fiecare şedinţă implică o încărcătură mentală şi emoţională cu mult diferită de cea din urma unei sesiuni de business coaching. De aceea, este destul de complicat ca un life coach să aibă într-o singură zi mai mult de trei cursanţi. Preţul unei şedinţe pleacă de la 75 de euro şi poate ajunge până la 200 de euro. În genere, un program eficient nu durează mai puţin de două luni de zile, iar întâlnirile se pot relua ori de câte ori este nevoie.