„Pentru angajaţi, un cod vestimentar se doreşte a fi un mecanism de aliniere la anumite valori şi de creare a unui sentiment de aderenţă la organizaţie. Oamenii vor avea sentimentul apartenenţei la un grup puternic şi din acest punct de vedere ţinuta poate deveni un mijloc de a crea loialitate şi ataşament faţă de organizaţie”, a mai spus Sorin Faur. El a explicat totuşi că există şi raţiuni practice pentru care sunt adoptate anumite ţinute, care ţin de specificul activităţii, precum halatul alb/albastru sau verde pentru doctori şi asistenţi medicali ori ţinutele specifice însoţitorilor de zbor.

Aşa se explică şi ţinutele sobre ale bancherilor şi ale avocaţilor, care sunt obligaţi să poarte costume sau sacouri şi fuste sau pantaloni în cazul femeilor, pentru că o astfel de ţinută inspiră încredere şi profesionalism şi totodată bun simţ în faţa clienţilor, spun specialiştii. În dress code-ul unei bănci locale mari, de exemplu, se precizează clar că nu sunt permise hainele în culori aprinse (culori fluorescente, auriu şi argintiu în exces) sau chiar piercingurile, iar femeile nu au voie să poarte fuste prea scurte sau prea strâmte. De altfel, regula de maximum 10 centimetri deasupra genunchiului pentru fustele sau rochiile angajatelor trebuie păstrată şi în cazul firmelor de asigurări, de exemplu, dar este aplicată în special în sectoarele de activitate care presupun întâlniri faţă în faţă cu clienţii.

Totuşi, în majoritatea firmelor de IT, care au angajaţi tineri, sunt permise ţinutele relaxate, casual, pentru că interacţiunea cu colegii sau cu clienţii se face de multe ori prin intermediul telefonului sau prin videoconferinţe. În plus, în cazul tinerilor se preferă inocularea sentimentului de libertate, de aceea dress code-ul e mai permisiv sau nu există deloc.

„Dress code-urile nu mai sunt atât de riguroase, există o anumită destindere din acest punct de vedere. De exemplu, eu văd tot mai des, la întâlniri cu clienţii, manageri care nu poartă cravată, deşi dress code-ul companiei solicită acest lucru, iar nici eu nu mai port cravată. În majoritatea companiilor IT nu mai există dress code”, a explicat Florin Godean, country manager al firmei de recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară Adecco România.

Sorin Faur de la BDO mai spune că, totuşi, codurile vestimentare nu se aplică uniform, iar aceeaşi firmă poate avea mai multe recomandări vestimentare pentru diverse categorii de angajaţi, pentru diverse situaţii sau pentru zilele din săptămână. Aşa s-a născut „casual Friday”, singura zi din săptămână în care corporatiştii pot purta jeanşi, dar cu condiţia să nu fie de tip „ripped”.

„Vestimentaţia casual este permisă în fiecare zi de vineri, cu excepţia situaţiilor în care angajaţii trebuie să participe la întâlniri de business. Bărbaţii pot purta pantaloni lungi, inclusiv jeans simpli şi de culoare închisă, cămaşă sau tricou, iar femeile pot purta fuste (nu foarte scurte) sau pantaloni jeans tot de culoare închisă şi model simplu, tricouri, rochii. Nu este permisă îmbrăcămintea sport“, se arată în dress code-ul unei firme locale din domeniul serviciilor financiare.

Dacă un angajat nu se conformează ţinutelor vestimentare, de regulă încalcă anumite prevederi din regulamentul de ordine interioară, iar măsurile disciplinare în astfel de cazuri pot merge până la desfacerea contractului de muncă, în cazul unor abateri repetate şi nejustificate. Însă specialiştii spun că astfel de situaţii sunt extrem de rare şi de obicei sunt tratate diplomatic, iar angajaţii înţeleg nevoia de aliniere la contextul locului de muncă.

„Tocmai pentru că au o imagine de apărat, nu puţine firme cer ca tatuajele, de exemplu, să fie acoperite, pentru că un tatuaj este de obicei un mijloc de evidenţiere a unor mesaje foarte personale şi deci prea puţin organizaţionale. Acelaşi tratament se aplică şi coafurilor stridente, unghiilor vopsite în culori neobişnuite, piercingurilor sau altor forme de afirmare a identităţii personale şi deci nu a identităţii organizaţionale. Mulţi văd aceste reglementări ca o invazie a spaţiului personal şi o negare a libertăţii de afirmare a identităţii proprii, iar într-o lume tot mai liberă impunerea unui dress code strict este o măsură controversată şi chiar antiproductivă: în loc să conducă la aliniere la organizaţie, poate crea rebeliune şi antagonism. De aceea, este important ca în companiile care adoptă coduri vestimentare să existe un amplu proces de comunicare internă”, a mai spus directorul de HR al BDO Balkans.

În opinia sa, codul vestimentar nu trebuie confundat cu uniforma, iar unul bine realizat poate induce un sentiment de mândrie purtătorului şi poate semnala originalitate şi unicitate, alături de statutul de a aparţine unei organizaţii cunoscute.