Cei mai mulţi angajaţi  rămân însă peste program fie pentru că nu reuşesc să îşi termine sarcinile de serviciu, fie pentru că vor să rezolve din task-urile de a doua zi.

”De multe ori sunt la serviciu până la 19:30-20:00, în condiţiile în care programul meu este până la 18.00. Se întâmplă să plec spre casă la ora 22:00 atunci când am deadline pe un proiect, lucruri mărunte adunate în ultimele zile şi pe care vreau să le finalizez. Se întâmplă rar să amân task-uri de pe o zi pe alta, deci prefer să stau la serviciu peste program. Dar nu îmi amintesc nicio zi în care am rămas la serviciu din alte motive decât cele ce ţin de serviciu„, spune Elena, consultant la o firmă de PR. Spre deosebire de ea, Andrei, 29 de ani, client service specialist în cadrul unei companii de cercetare de piaţă, susţine că stă peste program atunci când munca sa depinde de cea a colegilor. Chiar dacă deadline-urile sunt la ordinea zilei, întârzieri există deseori, iar lipsa de productivitate a unui angajat poate însemna timp liber pierdut pentru mulţi alţii.

”În corporaţii nu eşti «one man show», trebuie să treci de mai multe departamente, să te adaptezi procedurilor. Dacă ai nevoie de nişte rezultate sau răspunsuri la chestiuni tehnice, ca să poţi face ce ai de făcut, trebuie să mergi la vreo trei departamente şi să le dai deadline-uri colegilor. Ei le respectă sau nu, dar şi tu la rândul tău ai deadline şi tot aşa„, explică el.

Chiar şi atunci când reuşesc să îşi termine treaba la timp şi au toate motivele să se ducă acasă la finalul unei zile de lucru, mulţi angajaţi lucrează peste program, ba chiar şi atunci când sunt cu familia. Odată cu explozia smartphone-urilor, bariera dintre viaţa profesională şi cea personală aproape că a fost dărâmată complet. Astăzi nu mai pare ciudat să îţi verifici mailurile de serviciu, să vorbeşti cu un client în weekend sau să fii sunat de şef în vacanţă.

”Dat fiind faptul că am program flexibil, am plecat de multe ori de la birou puţin mai devreme pentru a mă duce la un film sau la o cină, dar răspundeam constant la mailuri pe telefon„, mai spune Maria, managerul de la firma de IT.

Cum reuşesc totuşi unii angajaţi să nu clacheze sub presiunea stresului de la muncă şi a dificultăţii de detensionare de acasă?

Elena, consultant în relaţii publice, susţine că timpul pe care şi-l dedică se rezumă la ora pe care o petrece în fiecare dimineaţă bându-şi cafeaua şi citind presa sau la câte o zi din weekend în care rămâne singură acasă.

”Drumul până în punctul de echilibru între cele două vieţi presupune şi momente furate de ici, de colo pentru a avea acel respiro, mica plăcere vinovată care ne mai încarcă din baterii. Pe termen lung, o astfel de strategie se va dovedi contraproductivă. Să fii superom nu este deloc un lucru fezabil şi nici nu reprezintă o realizare câtă vreme doar execuţi acceptabil tot ceea ce ţi-ai asumat, iar la finalul zilei eşti epuizat şi îngrozit de acel mâine în care totul se reia în acelaşi ritm infernal„, adaugă Amalia Sterescu.