Noile denumiri de pe cărţile de vizită sunt importante şi în relaţie cu partenerii de afaceri şi terţii cu care angajaţii respectivi intră în contact pentru că aceste denumiri nu sunt doar pentru angajaţii în cauză, mai spune Sorin Faur de la BDO.

„La rândul lor, terţii sunt valorizaţi pozitiv pentru că în primul rând nu se mai întâlnesc cu un «junior», fapt ce unora li se poate părea nepotrivit cu propriul nivel sau chiar ofensator dacă sunt mai orgolioşi, ci cu un «Sales Magician» ori cu un «First Impressions Officer» (recepţionist). Şi angajatul în sine beneficiază de un tratament diferit, din moment ce nu mai este perceput ca junior: denumirile egalizează şi conferă informaţii despre semnificaţia jobului, nu despre importanţa lui. În plus, imaginative sau amuzante, exagerate uneori, dar în mod sigur atractive, noile titulaturi sunt un mod plăcut de a intra în contact cu cineva şi, tocmai prin faptul că nu sunt banale, atrag atenţia“, mai spune Sorin Faur.

Cele mai atipice denumiri de joburi se întâlnesc în departamentele de marketing şi vânzări, dar şi în slujbele care au legătură cu tehnologia, pentru că acestea vin dintr-un domeniu oricum dinamic şi în care apar noutăţi în fiecare zi, iar inovaţia este uşor de digerat. Printre denumirile „exotice“ se mai află joburi precum marketing technologist, simplicity engineer (inginer responsabil cu simplificarea unor produse pentru a le face mai accesibile), gesture writers (programatori specializaţi pe interfeţe mobile controlate prin gesturi), community executive (relaţia cu cei din comunitatea social media), digital prophet (analist prognoze şi tendinţe), catalyst officer (pentru relaţii interne) sau buzz ambassador (PR şi comunicare).

Ce spun oamenii cu care interacţionează prima dată cei cu denumiri atipice de posturi?

„În primul rând, spun ceva, adică au o reacţie. Iar acesta este deja un semn bun, pentru că înseamnă că le-am captat atenţia. În general, oamenilor li se pare interesant să descopere nume de joburi de care n-au mai auzit, sunt surprinşi şi zâmbesc. E o surpriză plăcută şi încep să se întrebe cum ar suna şi jobul lor într-o manieră jucăuşă şi creativă“, spune „magicianul în vânzări“ Andrei Dunuţă.

Totuşi tematica schimbării de titulaturi de joburi nu e nouă. În primii ani de criză, unii recruiteri atrăgeau atenţia asupra faptului că middle şi top managerii restructuraţi îşi modificau CV-urile pentru a deveni mai „angajabili“ şi spuneau că au avut mai multe atribuţii decât au avut în realitate. Aceştia profitau la acea vreme de un efect al perioadei de boom, când companiile permiteau multor angajaţi să îşi treacă în titulatură funcţia de „manager“, pentru a-i motiva şi pentru a ţine fluctuaţia de personal sub control.

Cum reuşesc astăzi oamenii de HR să citească dincolo de titulatura unui job cu o denumire atipică atunci când fac recrutări?

„Un HR bun oricum nu se limitează la a interpreta şi la a înţelege istoricul profesional al unui candidat prin prisma denumirilor pentru că, chiar dacă sunt două titulaturi, responsabilităţile şi chiar nivelul ierarhic poate fi diferit între două organizaţii: una e să fii junior marketing officer într-o multinaţională unde departamentul de marketing numără 200 persoane şi alta să te numeşti la fel într-o companie locală cu 50 de angajaţi. Acolo unde denumirea nu reflectă jobul sau este una creativă ţine de experienţa omului de HR să citească printre rânduri, să parcurgă cu atenţie responsabilităţile, să vadă realizările pentru a înţelege cu adevărat dincolo de aparenţe. Va fi mai dificil poate în unele situaţii, dar şi HR-ii au evoluat proporţional“, concluzionează Sorin Faur de la BDO.

Oricum ar fi - instrument de vânzare, modalitate de resemnificare a unei poziţii sau a unei persoane sau o găselniţă pentru a trimite mai uşor juniorii în faţa clienţilor -  folosirea titulaturilor neobişnuite marchează începutul unei transformări radicale a pieţei muncii, în care lupta pentru noi clienţi şi motivarea angajaţilor prin beneficii nonfinanciare prind noi dimensiuni.