Trecerea de la AVAS la Ministerul Economiei a presupus în primul rând schimbarea paradigmei de lucru: „La AVAS lucram pentru companiile statului şi pentru portofoliu, la Minister am lucrat pentru creştere economică“.

Din poziţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei, Adrian Volintiru avea în responsabilitate directă atragerea de fonduri europene şi direcţia de politici industriale: „Am lucrat direct cu marii industriaşi şi am încercat să pun presiune pentru a ajuta cât mai mult industria prelucrătoare şi mediul de afaceri“. Partea bună, povesteşte acum fostul secretar de stat, este că „guvernul Ponta îşi doreşte reindustrializarea“, dar partea proastă este că „nu are oameni determinaţi să o facă“.

Potenţialul există, dar Adrian Volintiru spune că nu s-ar mai întoarce să lucreze la stat.

Aşa ca s-a întors la privat. Mai precis, s-a angajat la omul cu care a avut prima tentativă de angajare la plecarea din Rompetrol, Gabriel Comănescu, proprietarul grupului Upetrom (ale cărui cele mai cunoscute braţe sunt compania de foraj marin Grup Servicii Petroliere şi fabrica Upetrom 1 Mai de la Ploieşti). „A doua oară a fost cu noroc“, povesteşte Volintiru despre angajarea sa la compania lui Gabriel Comănescu, pe care îl descrie ca fiind „foarte deschis, activ şi foarte implicat“.

„Principalele obiective ale mandatului meu de CEO la Upetrom 1 Mai vor fi de restructurare şi de creştere a portofoliului de comenzi“, spune Adrian Volintiru, admiţând că nu este deloc o treabă uşoară. Upetrom 1 Mai se confruntă de mai mulţi ani cu pierderi şi a acumulat până la finele anului trecut datorii în valoare de 179 milioane de lei, după cum arată datele de la Ministerul Finanţelor. Compania a avut în 2013 o cifră de afaceri de 61,7 milioane de lei (aproximativ 13 milioane de euro) şi pierderi de 10,9 milioane de lei (de circa 17,6% din cifra de afaceri). Privită în comparaţie cu anul 2008, fabrica de la Ploieşti se confruntă însă cu o perioadă complicată: în 2008, Upetrom 1 Mai a avut un business de 87,2 milioane de euro, faţă de 31 milioane de euro în 2004.

Pe fondul scăderii comenzilor şi al problemelor economice, Upetrom a disponibilizat de atunci peste 2.100 de salariaţi şi are în prezent circa 800 de angajaţi. Compania a încercat după criză să-şi schimbe do­meniul de activitate, orientându-se o vreme spre pro­ducţia de echipamente pentru parcuri eoliene, dar a revenit ulterior la producţia care a consacrat-o, de utilaj petrolier.

„Au fost câteva contracte mari în fabrică, precum cel cu Gazprom, dar s-au terminat şi nu au fost reînnoite“, explică Volintiru declinul fabricii. Planul său de restructurare include readucerea fabricii „la capacitate“, prin „ieşire agresivă în piaţă şi creşterea portofoliului de comenzi“:  „Fabrica nu lucrează la capacitate, iar forţa de vânzări stă în birou, fiind foarte umilă în relaţia cu potenţialii clienţi. Restructurarea va începe cu oamenii şi cu stilul lor de lucru şi va merge până la recâştigarea pieţei vechi, dar şi a unor pieţe noi“. Pieţele vizate de Volintiru sunt spaţiul ex-sovietic, zona Golfului, Kuweit şi Europa de Vest. Unul dintre contractele importante pe care lucrează acum muncitorii de la 1 Mai este un proiect de instalaţii de foraj mobile, în colaborare cu producătorii Koller Maschinen din Germania şi Sisu din Finlanda.

Cu fabrica de la Ploieşti procesul de restructurare va fi lung şi complicat, admite Volintiru. Până la urmă, este vorba de o fabrică al cărei business s-a micşorat de şase ori în cinci ani. „Am stabilit de comun acord cu Gabriel Comănescu să avem o perioadă de assessment de şase luni şi apoi vom discuta aplicat un plan; am venit să lucrez la el din drag şi încredere şi o să încerc tot ce se poate.“