În copilărie se manifestă cele mai multe dintre trăsăturile unui lider, remarcă Lars Wiechen. „Dacă te uiţi la copii cum se joacă şi vezi un copil care îşi asumă răspunderea pentru ceva, cel care alege jocul, cel care împarte lucrurile cu ceilalţi sau un copil care nu se plictiseşte niciodată, care e mereu în mişcare, cu siguranţă că acela s-a născut cu multe dintre abilităţile unui lider. Şi bineînţeles că educaţia are un mare impact, iar noi ca părinţi trebuie să avem o contribuţie în dezvoltarea acestor abilităţi.”

Pentru Lars Wiechen, mediul şcolar din România a fost ceva nou. „Toate competiţiile şcolare, indiferent că sunt de matematică, chimie sau sportive, sunt individuale, rar vezi activităţi de grup. Eşti învăţat să fii numărul unu, dacă vii acasă şi zici că ai luat zece, eşti întrebat dacă a luat cineva mai mult decât tine. De ce nu ai fost mai bun decât cel mai bun? Asta e cumva o problemă şi se reflectă în ceea ce vedem în business acum. Nu contează dacă mai tai un colţ, important e să fii acolo sus.” Dar rolul unui lider este de a împinge procesele, spune el. Cu cât face el mai puţine din punct de vedere operaţional, cu atât mai performantă va fi şi echipa. Implicarea unui lider trebuie să fie redusă. „În România există o tendinţă pronunţată de micromanagement, suntem birocraţi extraordinari. Stăm şi-i arătăm angajatului «Aici ai greşit, aici ai greşit, eşti varză» în loc să stai lângă el să îi spui: «ok, am verificat raportul, aici nu ai scris prea bine, hai să reformulăm, aici nu e bine deloc, hai să ne mai gândim». Nu dăm un feedback constructiv.”

Un alt lucru pe care l-a observat în România şi care crede că se întâmplă prea des este faptul că nu se promovează oameni „de frică să nu fie mai deştepţi decât noi şi să ne ia locul. Dacă eu promovez un om şi îl pun în locul meu, atunci şi eu urc mai sus. Dacă el arată bine, eu o să arăt şi mai bine pentru că eu l-am crescut. Omul respectiv ştie ce-mi datorează, iar eu mă bucur că-l am şi că îl pot promova. Ăsta e cel mai frumos lucru, să creşti oameni.”

Ca exemplu, el vorbeşte de clasamentele 100 cei mai admiraţi CEO şi 100 cele mai puternice femei din business, unde mai mulţi lideri îşi păstrează, ani de-a rândul, locul. „Ce-mi spune mie asta? Că nu suntem lideri la cel mai înalt nivel, pentru că nu am reuşit să creştem succesori care să poată avea rezultate chiar mai bune decât am avut noi. Acolo se opreşte leadershipul, e un capac. Spunem că fără noi nu merge nimic şi asta trebuie să demonstrăm tuturor, trebuie să ştie şi toată presa că noi suntem cei mai buni şi cei mai deştepţi şi apoi capac.”

Există însă şi cazul antreprenorilor care au construit o afacere de succes de la zero, aşa cum este povestea fraţilor Dragoş şi Adrian Pavăl, care au dezvoltat afacerea Dedeman. „Este fără doar şi poate o poveste de succes; dintr-o casă normală din Moldova să creşti cel mai mare magazin local de bricolaj - jos pălăria”, spune Lars Wiechen. „Dar aici vorbim de antreprenoriat, asta înseamnă să ai o idee şi să creşti businessul. Din punct de vedere al leadershipului, întrebarea e aceasta: ce vor face fraţii Pavăl când ajung la 65 de ani? Sunt capabili să crească lângă ei lideri care să ducă acest business la un nivel şi mai înalt? Valoarea leadershipului se vede în succesiune.”

În concluzie, atunci când recrutează oameni, partenerul de la Deloitte nu pune mare accent pe numele universităţii absolvite. „Pe mine, personal, nu mă interesează de unde a venit candidatul. Nu mă interesează dacă are o diplomă de la Harvard sau de la Cambridge, pentru că asta nu-mi spune absolut nimic despre inteligenţa candidatului sau despre potenţialul său de creştere. Dacă vine de la o facultate cu renume, asta îmi dovedeşte un singur lucru, şi anume că a avut părinţi care l-au susţinut. Sigur, ăsta e tot un lucru bun, că ai avut oportunitatea de a învăţa ceva, de a participa la un sistem superior de educaţie. Cei mai buni oameni din echipa noastră nu s-au şcolit la o superfacultate din străinătate; s-au născut în România, au venit din familii absolut normale şi au avut o educaţie la fel.”