Proiectul Mariei Mureşan poate avea totuşi o aplicabilitate pe termen lung în România, unde deocamdată preocuparea pentru creşterea eficienţei în consumul de energie este abia la început. Este posibil însă ca în anii următori această grijă să devină din ce în ce mai bine conturată, mai ales în contextul în care din 2013 se vor face primii paşi în eliminarea tarifului reglementat la energia electrică, un tarif de care beneficiază în acest moment toată populaţia din România, indiferent de venituri, şi care este printre cele mai scăzute la nivel european. Practic, dacă se va menţine calendarul anunţat la finalul anului 2017 nu ar mai trebui să existe noţiunea de tarif reglementat pentru populaţie în România şi poate atunci un proiect, aşa cum este cel al Mariei Mureşan, va capta interesul pe plan local, pentru că energia va fi din ce în ce mai scumpă.

"În mod normal, consumul de energie pentru încălzire/răcire pentru o casă standard este de circa 300-400 kWh pe metru pătrat pe an, iar pentru o casă pasivă este sub 15 kWh pe metru pătrat pe an. Dacă germanii au un institut, noi abia cred că avem 3-4 case pasive", explică Maria Mureşan. Totuşi, tânăra cercetătoare a avut noroc pentru că exact în curtea Politehnicii din Bucureşti sunt două case pasive experimentale pe care Maria Mureşan a putut să-şi facă o parte din calcule.

"Partea experimentală a lucrării se va face pe o casă pasivă care este construită în campusul Politehnicii. Mai corect spus, sunt două case construite în oglindă, de 280 de metri pătraţi amândouă: Casa Est şi Casa Vest. Ceea ce vreau eu este să obţin un mod de gestionare optim al fluxului de energie, să găsesc un mod de a creşte eficienţa energetică pentru clădiri şi să pun pe masă nişte soluţii concrete", spune Maria Mureşan.

Teodora Arjoca, cercetător la rândul său, are un master în Ingineriei Electrică realizat în cadrul Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Începând cu anul trecut, este doctorandă tot la Cluj, precum şi la École Normale Supérieure de Cachan, Franţa, Facultatea de Inginerie Electrică. Teodora Arjoca nu a putut fi contactată pentru detalii suplimentare privind proiectul său, dar acesta are în vedere sectorul energiei regenerabile, în particular energia eoliană. Practic, Arjoca îşi propune să realizeze un generator nou pentru eoliene care să folosească însă mai puţine materiale şi pentru a cărui fabricaţie să fie folosite mai puţine resurse energetice primare.

Toate aceste trei proiecte au ceva în comun. Ele sunt primele câştigătoare ale unui concurs derulat începând cu luna ianuarie 2012, intitulat "Viitori cercetători şi energia durabilă". Fiecare cercetătoare a primit o bursă, cu o durată de trei ani, costurile pentru studiile doctorale fiind acoperite de către companiile Veolia, Lafarge, KPMG, GDF Suez Energy România, BRD Groupe Société Générale, Ambasada Franţei la Bucureşti şi Agenţia Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS).

Problema este că astfel de idei reprezintă picături de apă în oceanul de nepăsare în care s-a scufundat cercetarea în România. De altfel, în contextul în care, cel puţin în segmentul energiei, România încă mai funcţionează cu termocentrale şi hidrocentrale de acum 50 de ani, rămâne destul de puţin spaţiu pentru inovaţie.

"În septembrie voi face patru ani de când lucrez la ICECHIM. Distrugându-se industria chimică, cercetării nu i se mai acordă aceeaşi importanţă ca în trecut. Bugetul naţional alocat cercetării scade de la an la an, doar finanţările europene mai ajută cercetarea. Atunci când am venit eu în Universitate, erau 4 mastere, acum au mai rămas doar două pe partea de chimie, ceea ce înseamnă că absolvenţii nu mai aleg chimia", mărturiseşte Simona Troncea.

Datele publicate pe site-ul ANCS, instituţia prin care Ministerul Educaţiei îşi realizează atribuţiile în domeniul cercetării, susţin acest lucru. Dacă, de exemplu, în 2007 în conturile instituţiei erau fonduri de 1,46 miliarde de lei (circa 440 de milioane de euro), în 2010 bugetul de cheltuieli a scăzut la 0,9 miliarde de lei (237,1 milioane de euro). Tot datele de pe site-ul ANCS arată însă că bugetul de cheltuieli al instituţiei ar trebui să crească vertiginos în următorii ani, astfel ca în 2015 să ajungă la 3,6 miliarde de lei. Reprezentanţii ANCS nu au putut fi contactaţi pentru a explica pe ce se duc aceşti bani anual, de ce cresc fondurile sau care este strategia în domeniul cercetării pe care statul român o are pe termen lung.

"Salariile din cercetare sunt mici, un absolvent de facultate se poate angaja cu un salariu de bază ce variază între 1.100 şi 1.500 lei", mai spune Simona Troncea. În acest context mai există vreun motiv pentru a rămâne în ţară pentru tinerii cercetători care încă mai visează la eficienţă energetică şi motoare economice pentru eoliene într-una dintre cele mai energointensive economii din Uniunea Europeană?

"În viitor îmi propun să rămân în ţară să pot aplica cunoştinţele pe care le voi dobândi în cei 3 ani de studii doctorale", spune totuşi Simona Troncea, care speră să găsească o soluţie împotriva poluării maşinilor în algele din Oceanul Atlantic.

"Mi-ar plăcea ca pe viitor să lucrez în cercetare. Ideal ar fi să rămân în ţară, dar să vedem ce se mai întâmplă", spune mai prudent Maria Mureşan, care acum caută soluţii pentru a evita un consum nesăbuit de energie. Toate cele trei tinere cercetătoare au la dispoziţie trei ani de zile pentru a se decide dacă rămân sau nu acasă după finalizarea doctoratelor şi sunt puţine lucruri care înclină balanţa în favoarea României. În celălalt taler stau 2,6 milioane de români care au fugit din ţară în ultimii zece ani, din care nu toţi au plecat la cules căpşuni sau varză, şi 20 de ani de neglijenţă faţă de sistemul energetic care fără investiţii de 40 de miliarde de euro se îndreaptă spre colaps.