"O altă cauză este lipsa aproape totală de relaţionare umană între şefi şi subalterni, un autism uman din partea şefilor, dar uneori şi a subalternilor, care conduce la un fel de luptă surdă, dar puternică, între manageri şi angajaţi. Uneori locul de muncă reprezintă cel mai bun loc de refulare din partea celor implicaţi în procesul muncii, astfel încât cu sau fără intenţie foarte mulţi participanţi la procesul muncii pun presiune psihică pe colegi sau pe apropiaţii de la locul de muncă", crede Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii, managing partner în cadrul casei de avocatură SCPA Gîlcă & Vasiliu. El spune că alţi factori, precum veştile privind schimbarea managementului, atrag după sine o creştere a nervozităţii şi o tensiune accentuată în interiorul companiei, care contribuie şi mai mult la starea de stres.

Stresul care duce la epuizare ("burnout" în engleză) apare după câteva decenii ca unul din riscurile majore cărora întreprinderile trebuie să le facă faţă şi, în ciuda faptului că de mai multe decenii ţările anglo-saxone şi ţările din nordul Europei s-au preocupat de această problemă, statele din Europa de Sud-Est, inclusiv România, au rămas tăcute asupra acestei chestiuni, spune Horia Mincă, membru al Asociaţiei Române de Securitate şi Sănătate în Muncă (ARSSM), o ONG care reuneşte specialişti în acest domeniu.

"După anii '90 mai multe anchete au evidenţiat influenţa condiţiilor de muncă asupra sănătăţii mentale şi necesitatea luării în considerare a acestei teme. Ultimul text de lege al directivelor europene este Legea Modernizării Sociale, care cere expres introducerea în codul civil al ţărilor a unor componente ale unor noi articole privind hărţuirea morală sau responsabilitatea angajatorului privind sănătatea fizică, dar şi morală, a salariaţilor", spune Mincă. În opinia sa, stresul nu se regăseşte în acest moment numai în rândul angajaţilor din sectorul privat, dar şi în rândul celor de la stat din cauza recentelor reduceri de personal. Însă spre deosebire de anii '90, când stresul era resimţit doar de angajaţii din conducerea companiilor, în prezent situaţia s-a răspândit asupra unei plaje mai mari de angajaţi. El spune că unul dintre principalele efecte ale stresului îl reprezintă absenteismul, având în vedere că un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că între 50% şi 60% din absenteismul lucrătorilor din Europa este legat de stresul profesional, ceea ce face ca acesta să fie una din principalele probleme de sănătate.

În opinia lui Beatrice Gălăţanu de la Aims, influenţa stresului la locul de muncă asupra productivităţii angajaţilor depinde de motivaţia şi de profilul profesional-psihologic al fiecărei persoane. "Productivitatea ar fi influenţată prin factori precum: scăderea performanţei, lipsa de concentrare, demotivarea, iritabilitatea crescută faţă de echipă sau de sarcini. Şi, bineînţeles, toate acestea determină şi un impact negativ fizic - nervozitate crescută sau apatie, insomnie sau somnolenţă etc.", arată Gălăţanu.

Psihoterapeutul Bogdana Bursuc spune că presiunea pusă pe oameni a crescut ca urmare a competiţiei companiilor pe piaţă. Lupta pentru un loc de muncă bine plătit şi care să ofere un anumit statut social este mare şi atunci oamenii înşişi se stresează, adică pun presiune mai mare pe ei pentru a demonstra că sunt capabili, iar miza reuşitei este mult mai mare, spune ea. Un procent de 79% din managerii europeni sunt preocupaţi de stresul generat de muncă, însă mai puţin de o treime dintre companii au introdus proceduri pentru gestionarea acestui aspect, potrivit "Sondajului european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi şi emergente" (ESENER), realizat de către Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (EU-OSHA).

Camerele de relaxare, mesele de ping-pong sau fussball sau consolele de jocuri Wii, biletele la teatru sunt doar câteva dintre metodele cu care corporaţiile se laudă că îşi destresează angajaţii. Însă realitatea nu e conformă întotdeauna cu aşteptările. "Ne mai jucăm, dar doar când nu e şeful aici", spune un consultant dintr-o multinaţională locală, care lucrează într-un birou unde este amenajată o masă de ping-pong.