Anul acesta, la sfârşitul lunii ianuarie, Raluca Răitan s-a numărat printre cei 28 de absolvenţi ai promoţiei care a început cursurile în 2010. Este relationship manager pe divizia de retail & private banking de la Leumi Bank şi are 32 de ani. "De când mă ştiu am vrut să lucrez în domeniul bancar şi am terminat Institutul Bancar Român. Însă vreau foarte mult să-mi dezvolt cariera şi ştiu că era necesar să dobândesc şi alte cunoştinţe, cum ar fi cele de leadership", spune Răitan. Accentul permanent pus pe studiile de caz şi cunoştinţele practice au ajutat-o cel mai mult şi i-au lărgit orizonturile, iar acum spune că nu ar refuza oportunitatea unei cariere în străinătate. Ba chiar îi surâde ideea.

Colega sa de promoţie, Daniela Budurea, country manager la Western Union pentru România şi Bulgaria, a fost promovată de companie chiar în timp ce urma programul. Budurea face parte din categoria celor care se autofinanţează, iar motivul pentru care a ales să urmeze programul este unul cât se poate de pragamatic şi des întâlnit în rândul cursanţilor - networkingul, adică posibilitatea de a relaţiona cu oameni importanţi din alte companii şi industrii. De altfel, nu o dată, acesta a fost cadrul în care s-au închegat relaţii şi parteneriate de afaceri între cursanţi. "Am vrut, de asemenea, să capăt cunoştinţe occidentale. Compania pentru care lucram când am început programul era în curs de vânzare şi nu ştiam ce urma să se întâmple, în special dacă noii acţionari aveau în plan să schimbe conducerea şi voiam să fiu pregătită pentru orice. Din fericire, nu a fost cazul să plec", spune Budurea.

Austria este însă un furnizor de servicii educaţionale accesate de români pe o scară mult mai largă. Dincolo de managerii care urmează acest program plătit, în fiecare an aproape 250 de români încep să studieze la Universitatea din Viena. În momentul de faţă, există un proiect în derulare pentru construirea unui nou campus destinat studenţilor. Este un proiect finanţat în proporţie de 90% de statul austriac şi care se ridică la aproape o jumătate de miliard de euro, o investiţie impresionantă chiar şi pentru Austria. Construcţiile au început în iarna anului 2009, iar campusul va fi dat în folosinţă în vara anului următor. Dacă luăm în calcul bugetul anual al universităţii, de 120 de milioane de euro, diferenţele dintre sistemul de învăţământ austriac şi cel românesc şi investiţiile care se fac în dezvoltarea fiecăruia devin din ce în ce mai evidente.

Cu atât mai mult cu cât, mai nou, Universitatea din Viena nu mai are locuri cu plată, toate fiind subvenţionate de stat. Este drept că şi rigorile sunt diferite - din numărul total de studenţi înscrişi în anul întâi, doar 17% reuşesc să şi termine facultatea. Educaţia de calitate ca business de succes este însă un principiu extrem de sănătos, care poate aduce beneficii uriaşe economiei în ansamblul ei. Un singur exemplu: în fiecare an, peste 6.000 de străini vin să înveţe numai la Viena. Aceştia, mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puţin vor ajunge să contribuie prin taxe, aport intelectual, turism sau consum cotidian la economia statului.