Menit să detensioneze situaţia, acordul pe tema programului nuclear iranian a stârnit nemulţumirea Israelului, premierul Benjamin Netanyahu avertizând că acordul, considerat „eroare istorică şocantă“, periclitează pacea regională şi globală. „Acordul generează două riscuri majore: va permite Iranului să se doteze cu arme nucleare în următorii 10-15 ani sau chiar anterior. În al doilea rând, vor fi pompate miliarde de dolari în sistemul iranian de teroare şi război, periclitând Israelul şi întreaga lume“, a spus Netanyahu, potrivit ziarului Haaretz. Acordul include un compromis între Washington şi Teheran, care va permite inspectorilor ONU să solicite vizite la obiective militare iraniene, în cadrul efortului de monitorizare, dar inspectorii nu vor avea dreptul automat de a efectua controale oricând doresc. În cazul în care Iranul încalcă acordul, este prevăzută o clauză care permite restabilirea sancţiunilor în termen de 65 de zile. Iranul nu va avea dreptul de a utiliza materiale nucleare militare timp de zece ani.

În luna august, Rusia înfuria Japonia, după ce extinsese teritoriul cu încă 50.000 de kilometri pătraţi, în Marea Ohoţk, în sudul extremităţii sale orientale, adăugându-i celor peste 17 milioane de kilometri pătraţi pe care îi are deja. Noua zonă este o importantă sursă de hidrocarburi şi reprezintă un nou atu pentru economia rusă. Premierul Dmitri Medvedev a declarat că „asta înseamnă că putem să ne dezvoltăm platoul continental, acolo unde se află resurse abundente de materii prime şi zăcăminte energetice abundente“. Decretul era datat 15 august, dar premierul rus Medvedev l-a făcut public în prima zi a unei vizite pe Insulele Kurile, disputate cu Japonia, situate în sud-estul Mării Ohoţk. Această decizie a fost validată anul trecut de către Comisia ONU însărcinată cu determinarea limitelor platoului continental, dar problema este că respectivele insule din Marea Ohoţk sunt revendicate de arhipelagul nipon de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Teoretic, în pofida unor relaţii economice importante, cele două ţări se află în conflict, pentru că nu au semnat vreun tratat de pace de la sfârşitului celui de-al doilea război mondial, tocmai din cauza acestui diferend teritorial.

Finalul anului aparţine ISIS şi Rusiei, care a intervenit în forţă în Siria. La sfârşitul lunii septembrie Vladimir Putin cerea camerei superioare a Parlamentului permisiunea de a folosi forţele armate în străinătate, iar la începutul lunii octombrie avioane ruseşti de război deschideau focul în Siria, pentru prima dată în afara fostei Uniuni Sovietice de la ocuparea Afganistanului, în 1979. Oficial ţintele au fost tabere ale ISIS, dar americanii i-au acuzat pe ruşi că au bombardat facţiuni rebele care luptă împotriva regimului preşedintelui sirian Bashar al-Assad, sub acoperirea unui pretins asalt asupra grupării. „Sunt deosebit de îngrijorat pentru că nu a existat un efort al părţii ruseşti de a evita eventuale incidente sau accidente în cursul atacurilor aeriene ruseşti în Siria“, a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Mulţi s-au întrebat dacă operaţiunea militară a lui Putin este un mijloc de a atinge un scop politic sau dacă este un scop în sine, având obiective militare specifice.

Până la scopuri politice sau obiective militare specifice, doborârea unui avion rusesc de către forţele armate turce, la graniţa dintre Turcia şi Siria, a iscat noi tensiuni, Vladimir Putin anunţând că este pe deplin mobilizat să lupte împotriva a ceea Kremlinul consideră o ameninţare fără precedent din partea părţii turce. Preşedintele Recep Tayyip Erdogan a anunţat că Turcia nu îşi va cere scuze pentru doborârea avionului rusesc, dar a declarat că incidentul l-a întristat.

Pe acest fond de tristeţe, nu trebuie uitată China. Un incident minor poate declanşa un război, dacă Statele Unite continuă manevrele „provocatoare“ în Marea Chinei de Sud, avertiza în noiembrie amiralul Wu Shengli, comandantul forţelor navale chineze, în discuţiile cu omologul său american, amiralul John Richardson. Statele Unite au trimis în octombrie o navă militară în apropierea unei insule artificiale chineze din Marea Chinei de Sud, manevra având rolul de a contesta revendicările teritoriale ale Beijingului. Distrugătorul USS Lassen s-a apropiat la 22 de kilometri de insula Spratly, la limita apelor teritoriale revendicate de China. Forţele navale chineze au urmărit şi au transmis avertismente distrugătorului american intrat în zone disputate din Marea Chinei de Sud, a anunţat guvernul de la Beijing, atrăgând atenţia că armata chineză va răspunde „provocărilor“ Statelor Unite.

Mai trebuie spus că în ultimii ani se constată o creştere semnificativă a pierderilor de vieţi omeneşti în conflicte armate, anul 2014 fiind cel mai sângeros din ultimii 25 de ani. Ce va fi în continuare? Depinde de atât de mulţi factori, de la rezultatul alegerilor din Statele Unite până la teroristul mărunt care, îmbătat de propaganda ISIS, îşi pregăteşte în aceste momente atentatul, încât este greu să ne pronunţăm.