În discuţiile despre businessul dezvoltat începând cu 2002, care a prins şi perioada de avânt economic, inevitabil apare întrebarea: cum s-a descurcat compania pe timp de recesiune?Perioada de criză a venit după doi ani de creşteri masive pentru Sika, de 40% în 2006 şi de 50% în 2007. În 2008 afacerile companiei au crescut cu 30% până la jumătatea anului, după care au stagnat. "A fost greu să ne adaptăm la noua situaţie, ne-am schimbat structura şi am ieşit din criză mai puternici. De ce spun asta? Pentru că suntem mai organizaţi şi mai concentraţi. Dacă în 2007 aveam 70 de angajaţi, acum avem 50, iar măsurile pe care le-am luat se văd. Oamenii aleargă după proiecte şi nu mai aşteaptă să le pice din cer", povesteşte Ileana Nicolae. Şi pentru că s-a lucrat mai focusat, dar şi pentru că piaţa s-a cernut, Sika România şi-a crescut vânzările cu 18% în primele nouă luni ale anului.

Pentru sfârşitul lui 2011 compania îşi păstrează estimările de la începutul anului, de creştere cu 10% a afacerilor, însă avansul ar putea fi mai mare, "având în vedere că la noi perioada de vârf este octombrie-noiembrie", mai spune directorul companiei. Creşterea vine pe fondul unei pieţe îngheţate, care încă nu dă semne de revenire sau dă timp de câteva zile, după care iarăşi situaţia se schimbă în rău, explică Ileana Nicolae, care păstrează totuşi un ton optimist. "Dacă ne temem de recesiune, ce rezolvăm? Am învăţat să ne adaptăm repede, să reacţionăm repede, să fim mai flexibili. Nimeni nu mai planifică lucrurile cu foarte mult timp înainte, pentru că situaţia se poate schimba de pe o zi pe alta."

Şi în condiţiile în care situaţia de pe piaţa materialelor de construcţii este incertă în ţară, compania a decis anul acesta să intre pe piaţa din Republica Moldova printr-un parteneriat cu firma Eneia Group, prin care Sika îşi propune pentru 2012, primul an integral de activitate, realizarea unei cifre de afaceri de 1 milion de euro. Deşi Sika intră pe pieţe noi doar prin inaugurarea de subsidiare noi, în cazul de faţă a existat o excepţie, având în vedere afinităţile culturale şi lingvistice între cele două ţări.

Managerul Sika spune că nu a simţit niciodată vreo discriminare în această industrie fiindcă este femeie, ci, din contră, uneori a avut chiar avantaje, pentru că în discuţiile de business, bărbaţii sunt încântaţi de o apariţie feminină. De altfel, în grupul Sika, 4 dintre cei 100 de directori de subsidiare sunt femei: în Ungaria, Bulgaria , România şi Vietnam.

"Cred că, în orice domeniu nimereşti, importantă este echipa cu care lucrezi. Îmi place să cresc în jurul meu oameni cu care să lucrez", spune Ileana Nicolae. De altfel, o parte din angajaţii de acum sunt în companie încă din anul 2002 şi au existat perioade în care rotaţia personalului era de sub 3%, însă lucrările s-au mai schimbat odată cu criza. Din subsidiara locală a Sika, angajaţii au avut chiar şansa să promoveze la sediul central. "Avem doi angajaţi care au plecat deja direct în Elveţia, la sediul central, pe poziţii de conducere."

Ileana Nicolae spune că nu şi-ar schimba locul de muncă pentru nimic în lume. "Am primit oferte de la head-hunteri de-a lungul timpului, însă nu mă interesează să-mi schimb jobul. E un business practic dezvoltat de la zero, mediul de lucru este aşa cum puţine se găsesc plus că am avut libertatea să impun strategia pe care am vrut-o", explică managerul Sika. Cu alte cuvinte, sediul central stabileşte bugetul subsidiarei din România, însă Ileana Nicolae poate alege oamenii, căile de marketing, modul cum dezvoltă afacerea. "Mi se cere doar rezultat, nu mi se impune altceva", explică ea.

Una dintre nemulţumirile sale este legată de legislaţia din România, în condiţiile în care firma a avut probleme cu recuperarea creanţelor, cu intrarea în insolvenţă a partenerilor, dar şi cu faptul că există domenii în care nu poţi avea acces decât dacă ai relaţii, or, "nu este normal să se întâmple aşa ceva". Şi, deşi se confruntă şi cu bune, şi cu rele, managerul Sika rămâne în continuare optimist şi aşteaptă noile provocări: "Este un ritm de viaţă fără de care nu m-aş simţi împlinită".