Laurenţiu Plosceanu atrage atenţia că în sectorul construcţiilor multe dintre companii au fost cumpărate total sau parţial de jucătorii străini sau au devenit parteneri de afaceri ale acestora, iar competiţia directă între firmele locale şi cele cu capital străin a dispărut. „De exemplu, în sectorul de infrastructură nu mai există firme româneşti care să le permită să joace rolul de antreprenor general pentru proiecte majore. Avem companii din Spania, Turcia, Italia, Austria şi alte state europene care efectuează lucrările“. Supraexpunerea poli-tică şi dezvoltarea nesustenabilă a firmelor locale a determinat restrângerea sau dispariţia în unele cazuri.

„Sunt multe firme care au ajuns să fie plătite cu ani de zile de întârzieri ca urmare a interferenţelor politice, iar acestea sunt primele care au intrat în insolvenţă. Perioada medie de încasare a creanţelor este de nouă-zece luni, un fenomen extins la nivelul întregii pieţe. La atitudinea abuzivă, constructorul este nevoit să se conformeze şi să returneze o parte din bani factorilor de decizie.“ Preşedintele ARACO remarcă şi faptul că anumite caiete de sarcini sunt întocmite de o manieră menită să descalifice orice companie din România, dând exemplul recent al construcţiei unei săli polivalente din Bucureşti de către Primăria Capitalei – „se vedea clar în condiţii că sunt preferaţi cei de la Arena Naţională (Max Boegl – n.r.)“.

După Plosceanu, firmele cu capital străin şi-au făcut loc pe piaţă mizând pe palmares, câtă vreme au un istoric mai bogat, şi flexi-bilitate, însemnând disponibilitatea de a onora orice fel de cereri – „De ce a fost construit pasajul din Băneasa de către firma Lena când preşedintele comisiei era portughez? De ce a fost construit podul Vidin-Calafat de o firmă spaniolă care s-a prezentat cu un preţ mult subevaluat? Contractul Bechtel de ce s-a dat? Când se bat elefanţii, furnicile mor. Sunt multe firme locale care pe fondul investiţiilor scă-zute ale statului şi al încasărilor cu întârziere condiţionate de anumite practici nu au mai putut face faţă. În 2013, una din patru firme era în insolvenţă“.

Conform datelor furnizate de AmCham, bilanţul anului 2014 a relevat peste 60 de documente de poziţie elaborate de grupurile de lu-cru în care activează membrii organizaţiei în domenii precum: fiscalitate, energie, mediu, sănătate, fonduri structurale şi achiziţii publice, piaţa muncii şi educaţie, concurenţă şi ajutor de stat, ICT sau pieţe de capital.

Dintre acestea, peste 25 de recomandări cheie au fost re-flectate în legislaţia deja adoptată sau în proiecte legislative - „S-a evidenţiat efortul membrilor în elaborarea de recomandări în domeniul fiscalităţii, având în vedere proiectul de rescriere a Codului fiscal şi a celui de procedură fiscală, aşteptat de mult timp de comunitatea de afaceri.“

Daniela Nemoianu, preşedintele AmCham şi partener în consultanţă de afaceri în cadrul KPMG România, spune că îmbunătăţirea relaţiei dintre organizaţie şi guvern din ultimul an se leagă şi de proiectele derulate în contextul Parteneriatului Strategic pentru secolul XXI între Statele Unite şi România, respectiv asumarea de către guvernul României a unor angajamente menite să sporea-scă transparenţa actului guvernamental prin consultare: „O foarte mare importanţă o au cele două memorandumuri aprobate prin hotărâre de guvern care pun în aplicare planurile de acţiune privind măsuri de bună guvernare în economie, precum şi organizarea unor eveni-mente de educare cu privire la importanţa elaborării analizelor de impact înainte de adoptarea proiectelor legislative, ambele proiecte beneficiind de sprijinul Ambasadei SUA la Bucureşti“.