”Cum multe dintre băncile şi companiile de asigurări din Europa au propriile incubatoare, relaţia cu zona de fintech nu are întotdeauna un efect disruptiv. În plus, acestea au propriile fonduri de investiţii prin care finanţează unele dintre aceste companii fintech. Probabil că una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă companiile antreprenoriale de tehnologie din Europa este că nu dispun de bazele solide de capital de familie pe care le au businessurile americane“, spune reprezentantul EY. El povesteşte că în Silicon Valley sunt multe businessuri individuale care au ca acţionariat familia şi care pot investi direct în unele dintre aceste afaceri. ”Noi nu avem aceeaşi infrastructură în Europa. De aceea, cred că problema este acolo unde o parte dintre jucătorii stabili pătrund împreună cu fondurile de investiţii. Şi fie investesc într-o idee, pentru că au credinţa că ar putea fi o afacere, care ar putea fi listată cu succes şi ar putea face bani, fie, în alte cazuri, investesc în ea pentru că vor să vadă dacă acel tip de business poate fi aplicat la afacerea şi la modelul lor de business.“

Sistemul bancar european în ansamblul său, de la criza financiară încoace, este mult mai sigur şi mult mai stabil, aminteşte Andy Baldwin. ”S-a ajuns aici printr-o combinaţie de factori: scăderea ratei creditelor neperformante (NLP), restructurarea împrumuturilor, diferitele exerciţii de evaluare a calităţii activelor care au fost derulate şi eliminarea sau re-evaluarea anumitor portofolii de credite, împreună cu reglementările introduse în sistemul bancar european după criza financiară. Am văzut câteva cifre care estimau că ar mai fi încă pe piaţă vreo 800 mld. euro de active depreciate. Dar, având în vedere de unde s-a plecat, în urmă cu 4-5 ani, este o îmbunătăţire extraordinară.„ O întrebare cheie este însă dacă sistemul bancar este capabil să-şi îndeplinească rolul pe care trebuie să îl aibă în creşterea nivelului de creditare şi în stimularea creşterii economice, având în vedere că provocarea pentru Europa – în contextul în care întreprinderile mici şi mijlocii sunt coloana vertebrală a mediului de business şi a activităţii economice europene – este faptul că 90% din nevoile de finanţare se îndreaptă către sistemul bancar, apreciază Andy Baldwin.

Odată cu stabilizarea sistemului bancar şi cu consolidarea pe care au parcurs-o statele europene, avem acum un sistem bancar care performează şi îşi asumă rolul de motor al economiei. ”Dacă ne uităm la rata de creştere europeană, în special în zona euro, observăm o revenire foarte puternică şi o creştere care o depăşeşte pe cea din SUA. Nu aş spune că reaşezarea şi restructurarea sistemului bancar european sunt complete, însă ceea ce aş sublinia este că s-au înregistrat progrese enorme în ultimii 5-6 ani, ceea ce, cred eu, se reflectă în rata de creştere generată în Europa, parţial printr-un sistem bancar restructurat, recapitalizat. În mod clar, însă, mai sunt multe de făcut.„

La nivel european există pieţe care şi-au remodelat şi restructurat sistemul bancar, însă putem vedea, în acelaşi timp, şi câteva ţări în care încă mai este de lucru pentru rezolvarea problemei creditelor neperformante şi a restructurării generale a sistemului bancar, două exemple fiind Grecia şi Italia.

Pe lângă deciziile care vor fi luate de BCE, unele dintre reglementările IFRS privind pierderile din depreciere îşi vor face simţite efectele. Şi toate acestea vor genera o presiune în plus pe capitalul anumitor bănci, consideră Andy Baldwin.

Specialistul de la EY aminteşte că după criza financiară din 2008 nu au existat tranzacţii bancare transfrontaliere de mari dimensiuni manifestându-se o reticenţă a acţionarilor şi a autorităţilor de reglementare de a aproba astfel de tranzacţii, însă remarcă un accent mai mare pus pe raportul cheltuieli/venituri şi anticipează pentru perioada urmăătoare o posibilă revenire la fuziunile transfrontaliere, dintre bănci de dimensiuni mai mari, aşa cum am văzut în perioada de dinainte de criza financiară.

Dacă ne uităm la unele ţări, Spania, de exemplu, şi-a consolidat foarte puternic sectorul bancar în ultimii ani. Însă, încă este nevoie de consolidare internă în câteva ţări cum ar fi Italia şi Grecia. În aceste condiţii, va continua această tendinţă de consolidare internă a sistemelor bancare, anticipează oficialul de la EY.

”Probabil că vom mai vedea câteva consolidări bancare. Cu toate acestea, eu cred că Europa rămâne pe mai departe suprabancarizată. Dacă ne uităm la numărul de bănci la mia de persoane, Europa este suprabancarizată. Cred însă că este încurajator că se înregistrează progrese. În plus, prin consolidare şi îmbunătăţirea economiei, devine mai uşor să rezolvăm unele dintre problemele restante ale împrumuturilor neperformante„, concluzionează Andy Baldwin.

În România, după o perioadă în care doar s-a vorbit despre consolidarea sistemului bancar, fără ca previziunile să fie confirmate în anii de criză prelungită, ultimii ani au adus achiziţii ale unor bănci sau portofolii de către alţi jucători din piaţă, iar în urma acestor tranzacţii a început să se vadă în statistici consolidarea. Însă, concomitent, intră în piaţă şi noi jucători, cum ar fi polonezii de la Alior sau francezii de la BNP Paribas.

Consolidarea sistemului bancar autohton va continua în condiţiile în care mai există bănci care îşi caută cumpărător, iar câteva tranzacţii parafate în 2017 urmează să se finalizeze în 2018. Băncile potenţiale care pot fi subiectul tranzacţiilor, în perspectivă, sunt cele care au o cotă de piaţă de sub 1%. Până acum, 2015 s-a delimitat prin numărul de operaţiuni de fuziuni şi achiziţii parafate în sistemul bancar, însă 2018 ar putea să marcheze un nou record în privinţa tranzacţiilor finalizate.