Investiţia de cinci milioane de euro s-a realizat prin asocierea cu firma suedeză Vireo Energy, lider în producerea de energie regenerabilă în Europa Centrală şi de Est, care a acoperit 60% din costuri.

ESTE UN PROIECT PE CARE L-AŞ FI DUS MAI DEPARTE ŞI FĂRĂ ALŢI PARTENERI, INVESTIND TOATĂ SUMA NECESARĂ„, spune Dietrich. Pentru el, construirea unei astfel de centrale a fost un vis inspirat de un proiect nereuşit din Ungaria unde firma lui fusese contractată pentru construirea unei astfel de staţii.

A venit în România pentru prima dată în 1992, în-tr-un concediu, şi s-a întors în 1995 pentru a începe o afacere. Doi ani mai târziu a fondat compania de construcţii Baupartner. Construcţia staţiei de la Filipeştii de Pădure a început în vara anului trecut iar în decembrie a fost finalizată; în februarie 2013 a început încărcarea cu biomasă, iar prima livrare de biogaz a avut loc în aprilie. Conform investitorului, 70% din valoarea investiţiei sunt bani cheltuiţi în România.

Etapa cea mai dificilă din derularea proiectului a fost, în opinia lui Dietrich, găsirea terenurilor, din cauza fragmentării acestora - „am arendat terenurile de la 400 de localnici.„ Centrala va produce anual 8.500 de MW energie electrică şi 7.000 MW energie termică. Principalul avantaj este că furnizează, spre deosebire de alte modalităţi de producere a energiei regenerabile, o cantitate de energie predictibilă, care ar putea să echilibreze fluctuaţiile generate de alte surse de energie.

IA MATERIE PRIMĂ SUNT FOLOSITE PLANTE DE LA A DOUA CULTURĂ DIN AN, PLANTELE ENERGETICE, DEŞEURILE SAU REZIDUURILE ORGANICE.

După un process de fermentaţie de 90 de zile sunt transformate în biogaz, alcătuit în principal din gaz metan. Biogazul ajunge apoi în generatorul aflat la fabrica CrisTim, unde este transformat în energie electrică şi termică. Deocamdată, instalaţia funcţionează doar pe bază de masă verde, dar în aproximativ două luni vor fi introduse treptat reziduuri organice de la fabrica CrisTim. Fabrica de mezeluri ar trebui să asigure 10- 20% din cele 19.000 de tone de materie primă necesare anual pentru funcţionare. Aburul primit de la centrala pe biogaz este cu 25% mai ieftin decât cel produs pe gaz şi va asigura 30-40% din consumul termic al fabricii de mezeluri.

Restul materiei prime va fi cumpărată din zonă, pe o distanţă de maximum zece kilometri, iar 80% din deşeurile rezultate vor fi folosite ca îngrăşământ în agricultură. Cu trei certificate verzi primite pe megawatt prin schema de sprijin pentru energia regenerabilă, Dietrich speră să-şi recupereze investiţia în 8-10 ani. Şi-a propus să clădească zece astfel de staţii în următori trei ani, fiecare dintre ele generând cinci locuri de muncă permanente şi încă 15 slujbe pe verticală. Următoarea centrală ar urma să fie ridicată tot în Prahova, în comuna Ciorani, iar construcţia ar putea începe în 2014.

Dietrich este de părere că nu există mai multe astfel de staţii în România pentru că, spre deosebire de un parc de eoliene cu investiţii de zeci de milioane de euro şi capacitate mare de furnizare de energie, în acest caz „nu poţi să faci investiţia şi să pleci, trebuie să găseşti încontinuu resursele pentru funcţionare„. Ori tocmai asigurarea materiei prime este partea cea mai dificilă a proiectului: „este greu să convingi companiile că un contract pe termen lung cu tine este de preferat unui an bun precedat de unul prost pentru recoltă„, spune Cristinel Popescu, CEO al Genesis Biopartner. Staţiile de biogaz, care furnizează o „picătură„ de energie într-o piaţă în care se tranzacţionează zilnic 35.000-40.000 de MW, au însă rolul de a echilibra vârfurile obţinute din enegie solară şi eoliană. Dovadă că în Germania sunt în jur de 5.000 de centrale pe bază de biogaz.