În august 2013 au reuşit să se listeze în Auchan şi au făcut prima livrare către hipermarketuri. Au renunţat între timp la comunitatea de clienţi online, pe care i-au direcţionat către hipermarket, ţinând cont că le era greu să facă livrările în condiţii bune în ţară, şi au încheiat primul an cu o cifră de afaceri de 174.422 lei (aproximativ 50.000 de euro). Pentru că sezonalitatea laptelui de capră se vedea şi în cifre, anul următor au introdus şi reteţele din lapte de vacă. Au urmat apoi contractele cu alte două hipermarketuri – Cora şi Carrefour –, dar şi un parteneriat cu Mega Image prin care produc şi livrează iaurturile de vacă, capră şi oaie „Gusturi româneşti“, marca proprie a lanţului belgian; veniturile înregistrate în cel de al doilea an de funcţionare ajungând astfel la 600.000 de lei (cca. 140.000 de euro).

În prezent, 90% din producţie ajunge în hipermarketuri, restul de 10% mergând în magazinele mici, specializate pe produse bio tradiţionale, precum reţeaua de magazine Naturalia, Târgul Domnesc, Conacul Boierului (Bucureşti) şi Curtea Brâncovenească (Constanţa), BioCarmen (Galaţi) sau Băcănia Şerban (Oneşti).

În ce priveşte aprovizionarea cu lapte, aceasta se face prin intermediul parteneriatelor cu şase furnizori locali. „Avem furnizori cu care lucrăm de când am dat drumul la fabrică, am rămas cu cei care au crezut că vom ajunge până aici“, spune Alina Donici. Printre ei, un medic veterinar, principalul furnizor de lapte de capră, care a reuşit să găsească o metodă prin care să le furnizeze laptele şi pe perioada iernii. Tot el este specialistul în nutriţie cu care se consultă deseori şi de la care au aflat lucruri precum modul în care se schimbă gustul produselor odată cu alimentaţia animalelor. „Nu pasteurizăm laptele la temperatură foarte înaltă, de aceea nu îl luăm din centre de colectare şi avem o relaţie deschisă cu furnizorii, îi sunăm de fiecare dată când obsevăm modificări ale laptelui furnizat“, explică antreprenoarea. Cei doi nu îşi doresc o fermă proprie şi preferă cumpărarea laptelui de la fermieri, şi nici un magazin propriu, axându-se astfel pe dezvoltarea fabricii. „Am încercat să avem un magazin, dar se pare că nu este cea mai bună soluţie pentru că încă nu suntem pregătiţi pentru magazinele de tip băcănie, specifice statelor vestice, prin urmare preferăm să vindem prin intermediul marilor hipermarketuri.“

Clienţii lor sunt mai ales mame preocupate de alimentaţia copiilor lor, dar şi persoanele atente în general la ceea ce mănâncă, „oamenii care citesc etichetele“. O parte din produsele lor ajung la export, prin intermediul unui client spaniol căruia îi livrează produsele de două ori pe lună şi care le vinde tot în cadrul târgurilor de specialitate. „A fost o perioadă grea, dar ne-am mobilizat şi, făcând totul în familie, a trecut totul mai repede“, spune Alina Donici. În afară de cei doi soţi, în afacere este implicată şi Ana Donici, mama lui Daniel Donici, de profesie expert contabil şi responsabilă de organizarea fabricii în perioada în care ei sunt la Bucureşti şi se ocupă de contracte. Chiar şi fiica, Bianca, care s-a născut în acelaşi timp cu afacerea, a făcut sampling cu brânzeturile produse în familie în cadrul târgurilor. „Pe lângă dificultăţile legate de alimentaţia copiilor, trebuie să fim foarte atenţi la educaţia lor, trebuie să îi educăm cu bun simţ şi să îi învăţăm să se descurce singuri, pentru că nu ştim ce se va întâmpla în viitor“, spune Donici.

Până în luna august a acestui an, au înregistrat venituri de 1.500.000 de lei (cca. 340.000 de euro), iar Donici estimează că vor ajunge la un milion de euro până la sfârşitul anului viitor. „Vrem să ne extindem pe export, dar nu înainte de a deveni un nume pe piaţa locală. Vrem să creştem brandul şi să fim un jucător important pe nişa produselor sănătoase, poate chiar să ne pregătim la sfârşitul anului viitor de un produs bio certificat“, explică Daniel Donici planurile sale legate de fabrică.

Antreprenorii se luptă pe o piaţă locală a lactatelor estimată la 800 de milioane de euro, în care topul este dominat de multinaţionale precum germanii de la Hochland şi grupul olandez Friesland, singura companie cu acţionariat majoritar românesc din top fiind Albalact, controlată de familia Ciurtin.