„Pe termen scurt, piaţa de profil din România va avea de câştigat în contextul crizei din Ucraina şi în contextul aprecierii dolarului care loveşte pieţele din Asia. Ne-ar putea ajuta şi reapariţia şcolilor de meserii”, explică Dorel Simiz, cel care conduce alături de familia sa producătorul Pan-dora Prod, unul dintre cei mai mari producători cu acţionariat local. Compania sa lucrează cu companii precum Ted Baker, Cos (parte a grupului H&M), Hugo Boss, Comptoir de Cotonniers şi Massimo Dutti (deţinut de grupul Inditex, proprietarul Zara), potrivit ultimelor date ale BM. Iniţial compania lucra în sistem de lohn, însă în criză s-a restructurat şi a trecut la producţie integrată. „Pe termen mediu şi lung salariile vor creşte în industrie, iar producătorii de lohn vor fi afectaţi. România trebuie să iasă din zona lohnului şi să meargă către producţie integrată. Următorul pas ar putea fi chiar intrarea pe zona comercială, producătorii putând să îşi lanseze propriile branduri.”

Criza financiară şi ascensiunea rapidă a pieţelor din Asia au dus la dispariţia a peste 120.000 de locuri de muncă din industriile de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte în perioada 2007-2014. În aceeaşi perioadă însă, salariile celor peste 220.000 de angajaţi rămaşi în domeniu au crescut cu aproape 80%, făcând paşi timizi către media pe economie. O parte dintre angajaţii din industria textilă au decis însă să plece peste graniţă, în ţări precum Italia, Spania sau Marea Britanie, în joburi ce nu necesitau calificare. Românii au migrat în special după 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, principalul motiv al plecării fiind salariul de 800-1.200 de euro pe care români îl primeau în Occident pentru joburi nespecializate. În România, în industria textilă, salariul mediu brut era în 2007 de 900 de lei (circa 250 de euro la cursul din 2007).

Salariile diferă în industria textilă faţă de cele din producţia de îmbrăcăminte sau încălţăminte, potrivit datelor INS. Diferenţele salariale ajung la circa 30%. În ultimii ani însă, salariul a crescut constant pe toate segmentele, atât ca urmare a ajustării salariului minim pe economie, cât şi ca urmare a creşterii competitivităţii industriei. Astfel, multe dintre fabricile mari au trecut de la lohn la producţie integrată pentru marile branduri (caz în care primesc o schiţă de la client şi realizează proiectarea şi dez-vol-tarea produsului). Tot producătorul român alege ţesătura şi accesoriile. Mai mult, se ocupă şi de transportul la client, având parte-neriate cu firme specializate. În lohn clientul trimite şi materialele şi toate detaliile, fabricile doar exec-ută produsul.

În acest context, multe dintre hainele brandurilor precum H&M, Zara sau Debenhams sunt în mare parte realizate local. La fabricile care fac produse integrate salariile vor merge spre 2.000 de lei, pentru ca industria să poată rezista şi angajaţii să nu aleagă alte domenii, potrivit unor afirmaţii anterioare ale lui Dorel Simiz. El adaugă faptul că lohnul va avea de suferit din cauza creşterii salariilor în contextul concurenţei mari ce vine din China şi Turcia, ţări cu salarii chiar mai mici decât România.

România a fost încă dinainte de anii ’90 una dintre cele mai importante destinaţii de producţie pentru marile branduri atât mass market, cât şi de lux. În ultimul deceniu însă pieţele din Asia au crescut puternic mizând pe salarii ce scad până la sub 100 de euro pe lună. În acest context România a pierdut teren. Totuşi, avantajele României rămân forţa de muncă bine calificată şi apropierea de pieţele vestice. Mai mult, salariul unei croitorese din România este în continuare de 5-6 ori mai mic decât al uneia din Occident.

În topul celor mai importanţi 500 de exportatori de anul trecut îşi fac loc aproape 80 de producători de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte, cu afaceri cumulate de peste 7 miliarde de lei (1,6 miliarde de euro). După industria auto (maşini şi dispozitive mecanice, aparate şi echipamente electrice şi mijoace de transport), care contribuie cu peste 40% la exporturile României, industria textilă, de confecţii, pielărie şi încăltăminte este a doua ca importanţă, cu o contribuţie de circa 11%. La un total al exporturilor de 52 miliarde de euro, croitorii români au trimis peste graniţă anul trecut produse în valoare de 5,7 miliarde de euro. La începutul anilor 2000 însă, rolurile erau inversate, textilierii fiind responsabili de o treime din exporturile ţării. La momentul acela exporturile erau însă de doar 11,3 miliarde de euro, de 4,6 ori mai mici decât cele estimate pentru 2014. Structura actuală a exporturilor indică însă faptul că în top îşi fac acum loc produse mai complexe tehnic şi mai sofisticate, cu o valoare adăugată brută (VAB) mai mare.