După ce au trecut de nivelul de concept, schiţele devin tipare şi apar pe mesele de croit ale fabricilor. De acolo pleacă mai departe către maşinile de cusut.

LA 60 DE KILOMETRI DE CRAIOVA, într-un oraş de câmpie cu circa 30.000 de locuitori, circa 1.300 de persoane lucrează pentru ca zilnic 12-15.000 de haine H&M, Zara şi C&A să iasă din maşinile de cusut. Fabrica Romaniţa din Caracal lucrează de opt ani pentru cei trei giganţi din lumea modei şi ar avea nevoie de încă 300 de angajaţi pentru a face faţă comenzilor. „Circa 50% din producţie merge către H&M, restul către Zara şi C&A. Realizăm îmbrăcăminte pentru femei şi tineret şi tot ce producem ia drumul exportului„, spune Iuliana Dinoiu Tihon, directorul fabricii şi unul dintre acţionari.

România a fost mulţi ani una dintre principalele destinaţii de producţie ale retailerilor vest-europeni. Principalul avantaj al pieţei locale era forţa de muncă ieftină comparativ cu orice altă ţară europeană. În ultimii ani România a pierdut o parte din comenzi din cauza pieţei asiatice, care s-a făcut remarcată prin costuri chiar mai mici cu forţa de muncă. Cu toate acestea, apropierea geografică de pieţele vestice face ca România să fie în continuare o destinaţie atrăgătoare pentru retaileri, în special europeni. Aşa că suntem singurul stat din Europa care se numără în top zece furnizori ai retailerului C&A, alături de China, Bangladesh sau Pakistan. Olandezii produc anual în sistem lohn circa opt milioane de articole de îmbrăcăminte, pe care ulterior le vând în toate ţările din Europa.

Tot opt milioane de haine şi pantofi ai grupului spaniol Inditex sunt realizaţi pe piaţa locală. Proprietarul brandurilor Zara, Bershka şi Pull & Bear realizează anual în sistem de lohn în România 1% din totalul producţiei de la nivel mondial. „Inditex are o bază stabilă de furnizori în România. Avem o relaţie de lungă durată cu circa 80 de producători care ne oferă o largă varietate de haine şi pantofi. Producţia în România reprezintă aproximativ 1% din tot ce vinde Inditex„, spuneau acum câteva luni reprezentanţii grupului spaniol. Inditex, un business de circa 16 miliarde de euro anul trecut, deţine în continuare fabrici proprii, însă cei mai mulţi parteneri realizează haine sub brandurile Zara, Bershka sau Pull & Bear în sistem de lohn pentru compania spaniolă. Una dintre unităţile proprii de producţie ale lanţului se află la doar câţiva paşi de sediul central al grupului, în Arteixo, un sat de circa 25.000 de locuitori, aflat la circa zece kilometri de La Coruñna, în nord-vestul Spaniei.

De aici, din acest sat aruncat parcă la marginea Europei, la doar câţiva kilometri de Oceanul Atlantic, sunt controlate cele aproape 6.000 de magazine, cei peste 100.000 de angajaţi şi vânzările de miliarde de euro.

PENTRU A COORDONA ÎNTREAGA REŢEA CARE ŞI-A EXTINS TENTACULELE ÎN PESTE 80 DE ŢĂRI, ÎN CADRUL INDITEX MODA MERGE MÂNĂ ÎN MÂNĂ CU INFORMATICA. Grupul a fost adesea caracterizat ca un adevărat turn de control, care ştie în fiecare moment starea stocurilor şi a vânzărilor sale în oricare dintre magazinele grupului. Mai mult, orice comandă ajunge în orice colţ al lumii - fie SUA sau China - unde este prezent grupul în cel mult două zile. Întregul proces - din momentul în care hainele capătă contur pe hârtie şi până în momentul în care ajung pe rafturile magazinelor - are precizia unui ceas elveţian pentru că fiecare element al acestui lanţ este deţinut sau controlat de Inditex, de la fabrici la companiile de transport şi distribuţie. Deşi mecanismul este în Spania (Inditex), Suedia (H&M) sau Olanda (C&A) - unde se află sediile acestor companii - câteva rotiţe sunt şi în România, rotiţe fără de care aceste ceasuri nu ar putea funcţiona.