În acest sens, Lazăr dă exemplu o cercetare realizată de Hora România, organizaţia patronală a hotelurilor şi restaurantelor din România, pe piaţa bulgară din care reiese că „după şase luni de la introducerea interdicţiei (iulie 2012), cifra de afaceri a HoReCa a scăzut cu 70% şi numeroase unităţi au dat faliment“. „Nu am observat niciun impact asupra afacerilor noastre din acest punct de vedere. Cu o asemenea vreme nu există un impact major“, a declarat Gemma Webb într-un interviu pentru Business Magazin despre efectele legii care interzice fumatul în spaţiile închise, ce a intrat în vigoare la 17 martie. „A fost implementată legea, toată lumea a respectat-o, oamenii s-au obişnuit cu ea. Fumătorii se adaptează.“ Aşadar, la doar câteva luni de la introducerea legii, este prea devreme să putem da un verdict asupra efectelor pe care le va avea asupra pieţei de tutun din România.

O problemă mai spinoasă pentru cei trei producători este amânarea implementării directivei 2014/40/UE. Această nouă reglementare interzice vânzarea de ţigarete cu arome şi a celor mentolate, obligând producătorii să trimită rapoarte detaliate cu privire la ingredientele folosite în produsele din tutun. În plus, legea le permite statelor membre să interzică vânzarea pe internet a tutunului, stabileşte cerinţe de calitate şi de siguranţă pentru ţigaretele electronice şi stabileşte dimensiuni minime pentru avertismentele tipărite pe pachete. Directiva a fost aplicată în unele state membre ale UE încă din 2014, iar pentru România era vorba de implementarea ei în mai 2016, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Gemma Webb spune că „incertitudinea nu este bună. Este necesar timp pentru a ne putea adapta echipamentele pentru a produce ţigările conform legii“. 

Timpul necesar pentru adaptare este argumentul invocat la unison de cele trei companii, invocând că dacă nu ştiu din timp cum trebuie să procedeze, piaţa pentru produsele de contrabandă va înflori. Şi reprezentanţii Philip Morris spun că „este importantă o transpunere echilibrată a directivei, care să ţină cont de realităţile pieţei din România şi să nu genereze întreruperi ale fluxurilor de producţie şi aprovizionare cu produse conforme. De asemenea, este important ca procesul de transpunere să fie previzibil şi transparent“. Gilda Lazăr completează: „Termenul prevăzut a fost depăşit demult şi nu ştim nici în momentul de faţă cum va arăta forma finală a legii şi a normelor ei de implementare, când va fi aprobată şi care vor fi termenele de intrare în vigoare şi conformare. Investiţiile presupuse de adaptarea la noile cerinţe se ridică la milioane de euro şi implică planificare riguroasă pe un întreg lanţ de aprovizionare, comenzile de ambalaje trebuind plasate cu luni înainte“.

Piaţa neagră a ţigaretelor a scăzut în iulie la 14,9%, comparativ cu 16,9% în mai, conform ultimelor date ale companiei de cercetare Novel Research. După aproape şase luni, procentul de 14,9% se situează sub media de 16% din 2015, precum şi sub cea a ultimilor cinci ani, de circa 15%.

Directiva intens discutată presupune şi modificarea ambalajelor pachetelor de ţigări: pozele vor fi mai mari, la fel şi avertismentele şi numărul de telefon la care pot suna cei care vor să se lase de fumat. „Planificarea comenzilor de aprovizionare cu ambalaje este un coşmar, iar managementul stocurilor din ce în ce mai dificil, situaţie care s-a reflectat în fluctuaţii la încasările ANAF în primele luni ale anului din acciza la ţigarete“, afirmă Gilda Lazăr, menţionând că nici acum reprezentanţii industriei nu au informaţiile complete. „O chestiune elementară, neclarificată, este cu ce culoare trebuie tipărite textele avertismentelor de sănătate: cu alb, sau cu alb şi roşu?“, exemplifică ea.

Potrivit celui mai recent raport al KPMG (iunie 2016) asupra pieţei ilegale de ţigări, 10% din ţigările fumate în 2015 (53 de miliarde) au provenit din piaţa neagră; acest lucru echivalează cu un minus de 11,3 miliarde de euro sub formă de taxe pentru ţările Uniunii Europene. În Franţa se consumă cele mai multe produse ilicite (contrafăcute şi de contrabandă), în jur de 9 miliarde de bucăţi; mari consumatori de produse ilicite sunt şi polonezii şi cetăţenii Marii Britanii (ambele cu 6,9‑6,6 miliarde). În România anul trecut au fost consumate 4 miliarde de ţigări din piaţa neagră. În mod firesc, preţul şi puterea de cumpărare sunt în relaţie directă cu nivelul contrabandei.

Cel mai scump pachet de ţigări din Europa se regăseşte în Norvegia (10,75 euro), urmat de cel din Marea Britanie (10,10 euro), iar cel mai ieftin se află aproape de graniţa cu România, în Ucraina şi Belarus (0,58 de euro) şi în Moldova (0,66 de euro). În România, preţul mediu se află la 3,15 euro pe pachet. Evident, din ţările cu produsele cele mai ieftine şi care nu fac parte din UE vin cele mai multe produse ilegale; cele mai mari volume de ţigări care intră ilegal în România vin din Moldova şi Ucraina (23%), dar şi prin porturile de la Marea Neagră. Potrivit raportului KPMG, dacă toate aceste produse ar fi fost consumate legal, guvernul român ar fi încasat sub formă de taxe şi accize încă 502 milioane de euro. Dar traficul nu se opreşte pe plan local, ci este direcţionat şi către alte ţări, cele mai mari volume ajungând în Franţa şi în Marea Britanie.