„Pentru industria de textile a existat o bază de la care s-a plecat, a existat mână de lucru specializată încă dinainte de ‘89. Investitorii care au venit aici au preluat de la fostele fabrici şi clădirile, şi mâna de lucru şi au pus doar etichetele străine pe haine“, spune Sorina Donisa, country manager al firmei de recrutare şi închiriere de muncă temporară APT. Ea explică astfel că la început investitorii nu au fost nevoiţi să investească mulţi bani în formarea forţei de muncă. „În oraşele industriale bărbaţii lucrau în metalurgie sau în alte uzine din industria grea, în timp ce femeile alegeau producţia de textile şi încălţăminte.“ 
Forţa de muncă a îmbătrânit însă, iar tinerii aleg alte meserii sau aleg să plece în afara graniţelor, astfel că nici marile fabrici şi nici micile buticuri de croitorie nu mai găsesc uşor forţă de muncă. „Trebuie observat că în industria de profil fluctuaţia forţei de muncă este redusă. Angajaţii, de multe ori de vârstă medie, nu pleacă nici măcar la o altă companie din aceeaşi industrie, nici măcar pentru un salariu mai mare. Este vorba fie de obişnuinţă, fie de faptul că salariaţii din domeniu preferă să aibă siguranţa locului de muncă“, crede  Florin Godean, country manager la Adecco, companie care oferă servicii de recrutare şi de închiriere de muncă.

Godean confirmă că salariile în industria de profil sunt mici - sub media naţională -, însă precizează că de multe ori angajaţii sunt plătiţi şi în funcţie de productivitate. Producătorii de textile s-au înghesuit în judeţele sărace ale ţării, unde nu există alte investiţii majore şi unde nu există astfel competiţia care i-ar forţa să majoreze salariile. Producătorii de textile sunt astăzi al zecelea angajator din economie ca mărime, cu un total de 138.000 de salariaţi, într-o piaţă unde cei mai mulţi români lucrează în comerţ, sănătate sau învăţământ.

„E bine că există o producţie, iar pentru moment cea de textile este cea mai bună opţiune pentru cei care vor să lucreze. În timp însă vor apărea şi alţi angajatori din alte industrii“, mai spune Florin Godean.

România este prin tradiţie unul dintre cei mai mari producători de îmbrăcăminte şi încălţăminte din Europa, forţa de muncă ieftină, personalul calificat şi apropierea de pieţele vestice fiind atuurile care au convins nume mari precum Dolce & Gabbana, Armani sau H&M să îşi treacă pe etichetele produselor „made in Romania“.

În ultimii ani pieţele asiatice au devenit tot mai vizibile datorită forţei de muncă ieftine, însă, cu toate acestea, România a rămas un pilon de bază la nivel european.

„Targetul nostru sunt tinerii, îi dezvoltăm şi vrem să îi păstrăm pe termen lung. În următorii cinci ani vom muta tot mai multe operaţiuni din Marea Britanie în România“, explică Georghiades. Producătorul de textile Alison Hayes apare, potrivit datelor de la Registrul Comerţului, drept cel mai mare angajator din Urziceni, cu 1.300 de angajaţi (cumulat cu angajaţii din Buzău), urmat de producătorul de zahăr Lemarco cu 376 de persoane. Pe poziţia a treia se află un alt producător de textile. Într-un oraş mic de provincie opţiunile pot fi numărate pe degetele de la o mână.

„Noi suntem unul dintre cei mai mari angajatori din Caracal, avem circa 1.300 de salariaţi“, spune Iuliana Tihon Dinoiu, directorul general şi unul dintre acţionarii fabricii Romaniţa din Caracal, privatizată în 1996 prin metoda MEBO.

Ea îşi aminteşte că în 1989 fabrica avea 2.500 de angajaţi şi era singura fabrică producătoare de textile din oraş. Ulterior, după căderea comunismului, în jurul Romaniţei s-au dezvoltat mai multe firme mai mici care astăzi au de la 50 până la 200 de salariaţi. „În total ele ajung la 1.000 de salariaţi, astfel pot să spun că per ansamblu ne întoarcem la capacitatea de lucru din confecţii de dinainte de ‘89.“

Iuliana Tihon Dinoiu lucrează în fabrica Romaniţa din 1975 şi este director general din 1989. Ea spune că în ultimii 20 de ani românii au început să creadă că vor primi bani stând acasă. „Ulterior şi-au dat seama că astfel nu se poate trăi“, însă cu toate acestea recunoaşte că nu găseşte uşor angajaţi.

Comportamentul românilor nu este însă singurul care s-a schimbat, ci şi dotările fabricilor, care au devenit informatizate, subliniază directorul fabricii: „Astăzi avem maşini de cusut dotate cu computere. Până în 1989 eram dotaţi cu maşini producţie românească, astăzi ele sunt importate din Germania. Mai mult, se lucrează în alte condiţii, şi mă refer aici la climatizare, la sistemul de iluminat“.