În ceea ce priveşte a treia opţiune de recapitalizare a companiilor, cea prin intermediul băncilor, autorii studiului apreciază că instituţiile de credit trebuie să-şi îmbunătăţească capacitatea de a selecta proiectele viabile din economie, de a-şi sfătui clienţii cu privire la deciziile financiare optime şi de a oferi servicii şi produse cât mai potrivite nevoilor companiilor. „În acest fel, expertiza băncilor va genera valoare adăugată mulţumitoare şi în percepţia managerilor de firme, care cel mai probabil vor apela mai amplu la resursele băncilor. O finanţare susţinută şi monitorizată de bănci ar trebui să genereze profituri mai mari, reprezentând pilonul esenţial de creştere viitoare a capitalizării“.

În ultimele decenii, finanţarea activităţii firmelor prin canalul bancar a fost relativ modestă (circa 8,7% din total pasive, în timp ce ponderea finanţării de la creditori nerezidenţi era de 9,9%, în decembrie 2014), ceea ce poate sugera şi existenţa unui potenţial important din această direcţie, apreciază cei trei economişti.Înlocuirea capitalurilor cu datoriile ca surse de finanţare s-a manifestat generalizat în economie, indiferent de dimensiunea firmei sau de sectorul de activitate, dar situaţia rămâne eterogenă. Concret, corporaţiile au o situaţie mai echilibrată între datorii şi capitaluri decât IMM. Iar microîntreprinderile au ajuns la extrema periculoasă.

O structură mai echilibrată între capitaluri şi datorii a fost reţeta firmelor care au reuşit să facă faţă cu bine crizei şi să-şi menţină competitivitatea, explică autorii studiului. De exemplu, firmele implicate în activitatea de comerţ exterior deţin o pondere a capitalurilor în total pasiv superioară celei înregistrate de restul companiilor. La sfârşitul anului 2014, capitalurile companiilor net exportatoare aveau o pondere de 43%, iar în cazul celor net importatoare de 42% (în timp ce companiile care nu desfăşoară activităţi de comerţ exterior aveau o pondere de circa 22%).

Totodată, firmele din sectorul high-tech deţin o pondere mai ridicată a capitalurilor decât firmele care încorporează o valoare adăugată mai scăzută (low-tech şi medium low-tech) în produsele lor (50% faţă de 31% în decembrie 2014). Banca Naţională a arătat că gradul de îndatorare este un element definitoriu pentru firmele autohtone în ceea ce priveşte capacitatea acestora de a-şi onora obligaţiile financiare către creditori, conform Raportului asupra stabilităţii financiare pe 2015.