ACEASTA ESTE POATE CEA MAI IMPORTANTĂ EXPLICAŢIE PENTRU SCĂDEREA CERERII DE ENERGIE: marii consumatori devin din ce în ce mai mici din lipsa comenzilor şi a măsurilor draconice de a-şi reduce consumul din cauza facturilor tot mai mari. „Din 2003 s-au închis în Europa 11 producători de aluminiu.

Industriile creează locuri de muncă. Suntem în al cincilea an  de criză, probabil mai vin cinci ani de criză, şi am observat că se închid industrii, creşte şomajul, scade consumul, se delocalizează industrii, cu impact negativ în ritmul de creştere european, deşi există capacităţi moderne, cercetare-dezvoltare modernă, inovaţie, forţă de muncă bine calificată„, spune Marian Năstase, preşedintele consiliului de administraţie al Alro, combinat care consumă 7% din toată energia din România.

Nici la Alro lucrurile nu stau bine, compania acuzând cu multiple ocazii impactul energiei regenerabile în factura pe care o are de plătit. Săptămâna trecută, compania chiar a anunţat că va elabora un plan pentru închiderea unei părţi importante a capacităţilor-cheie pentru producerea aluminiului primar, în vederea reducerii drastice a consumului de energie, decizie care ar putea avea ca efect scăderea semnificativă a numărului de angajaţi.

Anul trecut, companiile şi populaţia din România au plătit peste 400 de milioane de euro în contul producătorilor de energie verde prin certificatele verzi care şi-au făcut loc în facturi. „Industria energiei regenerabile n-a creat locuri de muncă. O subvenţie trebuie făcută pentru a încuraja o industrie, dar totuşi să-ţi aducă valoare adăugată în timp.

Noi, consumatorii mari, plătim factura. N-o plăteşte guvernul. Nu poţi să faci un acord între două părţi şi al treilea să plătească„, spune Mihai Aniţei, directorul general al Azomureş, unul dintre cei mai mari consumatori de gaze naturale, cu o pondere de circa 7% în total.

ŞI PE PARTEA DE GAZE NATURALE, ACOLO UNDE CONSUMUL S-A REDUS CU 6,5% ANUL TRECUT, SUNT PROBLEME MAJORE PENTRU CĂ ROMÂNIA S-A ANGAJAT ÎN FAŢA FINANŢATORILOR EI SĂ CREASCĂ PREŢUL LA GAZELE EXTRASE INTERN ŞI SĂ-L ADUCĂ LA MEDIA EUROPEANĂ. „România are nişte avantaje competitive: forţa de muncă ieftină şi resursele energetice. Noi, începând din aprilie, dacă nu din iulie, depăşim preţul de import la gaze naturale. Este absurd într-o ţară care are resurse energetice„, a mai spus Aniţei.

Practic, în timp ce industria auto a „zburdat„ datorită cererii mari din străinătate pentru maşinile ieftine a căror producţie necesită puţină energie, industria grea încă nu-şi revine, iar dacă ea nu-şi revine, nici consumul de energie nu are cum să crească.

„Dacă vorbim de industria auto, valoarea adăugată care rămâne în ţară este foarte mică. Germania nu va renunţa niciodată la industria metalurgică, pentru că valoarea care rămâne în ţară este uriaşă. Marea industrie din Germania va rămâne în Germania„, a mai spus Aniţei.

Din această declaraţie mai vine un semnal de alarmă. În ciuda creşterii economice de poveste de anul trecut, un alt indicator arată că de fapt nu este un divorţ numai între consumul de energie şi evoluţia PIB-ului. „Neînţelegeri„ au apărut şi în altă parte.

Banii pe care românii i-au dat anul trecut pe mâncare, carburanţi sau pe hoteluri au fost mai puţini, ceea ce înseamnă că aproape nimic din creşterea de 3,5% a economiei nu s-a resimţit şi pe plan local. Mai mult, este binecunoscut faptul că salariile din industria auto sunt mici, iar cele din industria textilă nu depăşesc 1.000 - 1.100 de lei net, fiind cu până la 35% sub media naţională şi de 5-6 ori mai mici decât media europeană. Or tocmai aceste industrii cu salarii mici au adus creşterea economică anul trecut. „Clienţii persoane fizice optează din ce în ce mai des pentru achiziţii de combustibili în sumă fixă, de multe ori de 50 de lei„, spun la rândul lor reprezentanţii MOL România.

ÎNTR-O OPINIE PUBLICATĂ ÎN ZIARUL FINANCIAR, EDUARD DINU, PROFESOR DOCTOR ÎN CADRUL ACADEMIEI DE STUDII ECONOMICE, LANSEAZĂ O ÎNTREBARE IMPORTANTĂ: „Este atât de fiabil modelul dezvoltării pe baza exporturilor susţinute evident de salariile scăzute? (Exporturile au crescut cu cca 33% în perioada 2010 - 2013, de la 27,36 mld. euro la 49,56 mld. euro). Este generator de bunăstare la nivelul cetăţeanului de rând? Nu cumva acest model generează evoluţii favorabile numai la scară macro, la nivelul deficitelor comerciale, de plăţi, al cursului de schimb (inclusiv prin remiteri ale rezidenţilor din străinătate)? Chiar îl interesează pe Dorel deficitul ESA? Sau mai degrabă factura la utilităţi?„.

Dacă separarea dintre consumul de energie şi evoluţia PIB-ului pare acum definitivă şi arată o mutaţie la nivelul industriei de la companiile energointensive la cele care consumă mai puţin, un eventual „divorţ„ între starea economiei şi bogăţia oamenilor unei ţări este aproape de neimaginat. Nu ar exista înşelăciune mai mare decât o economie care continuă să crească, dar ai cărei oameni sunt în continuare printre cei mai săraci la nivel european.