Sectorul guvernamental este pilonul la care România se clasează cel mai prost, pe locul 86 din perspectiva indicelui de adaptabilitate la schimbare. Ţara are probleme cu planificarea strategică a guvernului şi întâmpină dificultăţi cu administrarea fiscală şi bugetarea, care este una deficitară. De asemenea, capacitatea de reacţie a ţării este destul de slabă şi în ceea ce priveşte schimbările climaterice, siguranţa alimentaţiei şi securitatea energetică. Se prezintă, însă, o oarecare ameliorare în domeniul birocraţiei şi al politicilor de reglementare. Analizând această situaţie, Mircea Coşea afirmă: „Noi nu facem progrese din punctul de vedere al modului de a ne adapta, suntem destul de pasivi în politică, preluăm input-urile politice de la UE, de peste tot, dar nu suntem proactivi, nu avem idei, nu avem iniţiative, nu avem puncte de vedere“.

Cel mai bun punctaj a fost obţinut de România în acest an la capabilităţile oamenilor şi societăţii civile, unde ocupă locul 62 din cele 127 de ţări analizate. Însă, comparativ cu 2013, punctajul ţării a scăzut. România s-a clasat pe penultimul loc (126 din 127) la evoluţia demografică, datorată fertilităţii scăzute şi migraţiei în creştere. Aici, problemele ţării constau în sprijinul redus al statului pentru protecţia socială şi capabilităţile antreprenoriale.

„Din acest punct de vedere noi stăm foarte prost pentru că nivelul de educaţie a scăzut în mod permanent. Managerii buni pe care îi are România au plecat în străinătate pentru că în aici nu îşi găsesc locul“, spune Mircea Coşea.

Studiul a fost elaborat în această perioadă pentru a surprinde situaţia globală, în contextul în care elaborarea politicilor privind Obiectivele de Dezvoltare Durabilă pentru următorii 15 ani vor fi adoptate de statele ONU în luna  septembrie a acestui an. Noutatea studiului din acest an reflectă faptul că unele ţări analizate, mai puţin bogate, cu resurse mai reduse, adoptă măsuri mai bune de adaptare la schimbare decât cele cu o economie prosperă.

şadar, mai multe ţări au surprins prin înregistrarea unor performanţe mai bune în CRI, ceea ce demonstrează că politicile şi investiţiile eficiente pot compensa un nivel scăzut al economiei. Un exemplu în acest sens este India, care a urcat 17 locuri faţă de 2013, reflectând un mediu de afaceri îmbunătăţit.

Indicele de Adaptabilitate la Schimbare acoperă 127 de ţări care au fost analizate, faţă de 90 în 2013. Extinderea numărului de ţări oferă oportunitatea de a face o comparaţie mai bună între aceste regiuni şi nivelurile lor de venit. În funcţie de cei trei piloni determinanţi, CRI desemnează capacitatea unei ţări de a gestiona schimbarea.