Cât despre acurateţea sistemului, cei de la Google spun că greşelile sunt rare, Content ID având o precizie de până la 99,7% în ceea ce priveşte înregistrările audio. Asta duce şi la o rată foarte scăzută de reclamaţii ce ajung să fie disputate: sub 1%. În vreme ce alte sisteme de management al dreptului de proprietate încep să se dezvolte, Content ID există deja de 8 ani, iar baza de date creată ajungă la identificarea rapidă a secvenţelor „împrumutate” de utilizatori. Având peste 58 de milioane de fişiere de referinţă, Content ID scanează orice nou material încărcat şi îl compară cu peste 600 de ani de înregistrări.

Sistemul a evoluat, desigur, în timp: la început nu putea detecta decât conţinut audio, dar investiţiile de-a lungul anilor – cei de la Google spun că acestea se ridică la peste 60 de milioane de dolari – au ridicat complexitatea procesului, astfel încât s-a ajuns la detectarea video şi chiar a melodiilor (aici, termenul de melodie se referă la clipuri care imită o secvenţă audio originală, aşa cum sunt cover-urile realizate de diverşi utilizatori – n.red.).

Câteva aspecte importante au fost introduse în urmă cu patru ani, unul dintre acestea fiind posibilitatea eliminării de către creatorul de conţinut a secvenţei audio reclamate; astfel, cel care a încărcat clipul poate permite sistemului să „şteargă” doar anumite segmente audio, lăsând însă în material voci sau alte sunete care nu încălca în vreun fel dreptul de proprietate.

Un alt moment important în istoria Content ID s-a derulat în septembrie 2014, atunci când Google a cumpărat drepturile pentru 150 de cântece instrumentale şi le-a pus la dispoziţia creatorilor de conţinut; o variantă bună, spun cei din companie, pentru cei care vor să folosească o compoziţie fără a risca încălcarea drepturilor de autor. YouTube Audio Library permite folosirea melodiilor şi în afara platformei.

Noutatea de anul acesta este însă noua metodă de monetizare a clipurilor chiar şi în timpul unei dispute: astfel, banii încasaţi din plasarea mesajelor publicitare sunt reţinuţi într-un cont de tip escrow, urmând a fi eliberaţi părţii care câştigă disputa.

Până în prezent, prin Content ID s-au plătit peste 2 miliarde de dolari deţinătorilor de drept care au ales să monetizeze clipurile, în condiţiile în care peste 90% din reclamaţii au folosit ca politică principală monetizarea. Industria muzicală este cea care profită cel mai mult: peste 95% din reclamaţii au ca politică ataşată păstrarea conţinutului pe platformă şi monetizarea acestuia prin inserarea mesajelor publicitare; rezultatul este că peste jumătate din veniturile generate de industria muzicală pe YouTube vin din Content ID. Anul acesta, Google a anunţat şi lansarea YouTube Go, o aplicaţie menită să facă mai accesibil conţinutul celebrului serviciu de video sharing, permiţând vizionarea clipurilor YouTube chiar şi în lipsa unei conexiuni active la internet.

Creată în special pentru publicul din India, aplicaţia este recomandată pentru folosirea în zone unde accesul la internet nu este posibil în mod permanent, sau vitezele de transfer lasă mult de dorit. Momentan, disponibilă pentru testare doar în această ţară, YouTube Go permite descărcarea clipurilor video pentru vizionare offline, utilizatorii putând alege între economisirea conexiunii la internet şi a memoriei interne a dispozitivului, respectiv obţinerea unui nivel superior de calitate prin selectarea unei rezoluţii mai înalte.

Mai mult decât atât, YouTube Go permite vizionarea clipurilor preferate şi împreună cu prietenii, folosind reţeaua Wi-Fi pentru a transmite clipul salvat altor dispozitive din apropiere.

Anunţată împreună cu alte produse Google adresate pieţei din India, în cadrul unui eveniment găzduit în oraşul Delhi, aplicaţia YouTube Go ar putea fi oferită şi în afara acestei ţări după încheierea etapei iniţiale de testare.