Investiţiile străine directe au urcat spectaculos până la un vârf de 9,5 mld. euro în anul de graţie 2008, când economia creştea cu 7,3%. Însă, la fel de spectaculos, s-au prăbuşit în anii de criză. Investiţiile străine au scăzut, în anii de criză, la 2 - 3 mld. euro pe an, iar investitorii străini nu s-au grăbit să revină în România nici după ce economia a revenit pe creştere. 2016 a adus un nivel mai ridicat al investiţiilor străine, de peste 4 mld. euro.

România este dependentă de capitalurile străine pentru finanţarea deficitului de cont curent şi a deficitului bugetar, dar şi pentru rostogolirea datoriei externe.

Legea pentru aprobarea încetării valabilităţii acordurilor privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încheiate de către România cu statele membre ale Uniunii Europene a fost publicată în Monitorul Oficial al României pe 21 martie 2017. Sunt vizate cele 22 de tratate bilaterale de investiţii încheiate cu Austria, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croaţia, Danemarca, Grecia, Finlanda, Franţa, Germania, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Marea Britanie, Portugalia, Olanda, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria. Potrivit articolului unic din lege, se aprobă încetarea valabilităţii acestor tratate prin acordul părţilor sau prin denunţare. Astfel, intenţia României de a pune capăt tratatelor bilaterale intra-UE se va materializa fie prin notificarea denunţării unilaterale, fie prin încheierea prin acord cu statele semnatare, a afirmat Cosmin Vasile. Deocamdată, nu există un calendar al măsurilor ce vor fi realizate în acest sens.

Cumulat, România are în jur de 80 de tratate bilaterale de investiţii în vigoare cu state UE şi non-UE, majoritatea fiind încheiate în anii ’90.

Legea de aprobare a încetării celor 22 de tratate bilaterale de investiţii intra-UE vine după ce, în iunie 2015, Comisia Europeană a iniţiat proceduri de infringement împotriva României şi a altor patru state membre ale UE (Austria, Olanda, Slovacia şi Suedia), solicitând încetarea tratatelor bilaterale de investiţii între acestea, pe motivul incompatibilităţii cu dreptul Uniunii Europene. „În viziunea Comisiei, tratatele bilaterale de promovare a investiţiilor intra-UE nu mai sunt actuale, de vreme ce condiţiile în care se derulează investiţiile între statele membre sunt reglementate prin regulile instituite în cadrul pieţei unice cu privire la libera circulaţie a capitalurilor, iar, prin acordarea de drepturi investitorilor în baza relaţiilor bilaterale stabilite între State Membre, se creează o discriminare pe criteriul naţionalităţii”.

În expunerea de motive ale actului normativ se arată că România a realizat demersuri pe lângă autorităţile statelor membre pentru încetarea valabilităţi pe cale amiabilă a tratatelor bilaterale încă din 2011, iar, dacă reacţiile oficiale nu vor fi favorabile, se va trece la denunţarea acestor tratate. (Temeiul juridic indicat pentru încetarea valabilităţii tratatelor este articolul 34 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele şi art. 54 din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor între state.)

„Confruntarea dintre dreptul Uniunii Europene şi sistemul de protecţie a investiţiilor intra-UE pe calea tratatelor bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor este un subiect care a explodat în contextul arbitrajului ICSID Micula contra României, motiv pentru care procedura de infringement a fost iniţiată în legătură cu tratatul bilateral România-Suedia, ce a stat la baza acestei cauze arbitrale. Hotărârea arbitrală în cauza Micula contra României a obligat România la despăgubiri în cuantum substanţial în favoarea investitorului, în pofida opoziţiei Comisiei Europene, care a intervenit în calitate de amicus curiae în procedura de arbitraj internaţional desfăşurată sub egida Convenţiei ICSID. În privinţa hotărârii arbitrale din cauza Micula, Comisia a decis că punerea acesteia în executare ar reprezenta acordarea unui ajutor de stat interzis”, explică reprezentantul ZRP.

Efectele aprobării legii privind încetarea valabilităţii tratatelor bilaterale de investiţii intra-UE nu sunt imediate, a mai amintit Cosmin Vasile.

El a adus în discuţie aşa-numitele „clauze de supravieţuire” sau „sunset clauses” pe care majoritatea acestor tratate le conţin şi care au stârnit dezbateri. „În virtutea acestor clauze, pentru investiţiile efectuate anterior încetării tratatului, prevederile tratatului şi implicit protecţia acordată investitorilor străini supravieţuiesc, pentru perioade de timp determinate, de regulă 10, 15 sau 20 de ani. Toate tratatele bilaterale vizate de noua lege adoptată în România conţin clauze de supravieţuire. Majoritatea acestora sunt de 10 ani, patru tratate prevăd clauze de 15 ani (tratatele încheiate cu Bulgaria, Finlanda, Olanda şi Luxemburg) şi alte patru – de 20 de ani (cele cu Franţa, Germania, Marea Britanie şi Suedia).