Peevski este parlamentar al Mişcării pentru Drepturi şi Libertăţi (DPS), par­tidul minorităţii turce şi adevăratul arbitru al puterii din 1992 până acum, inclusiv după 2009, când a intrat la guvernare în coaliţie cu socialiştii. O idee despre raporturile de forţe dintre aceştia o oferă faptul că Ţvetan Vasilev era clasat în 2013 de Forbes Bulgaria pe primul loc în topul celor mai influente 50 de persoane din ţară, urmat de Ahmed Dogan, fostul şef şi liderul de facto al DPS, în timp ce Serghei Stanişev, şeful socialiştilor şi al Partidului Socialist European, era abia pe locul al şaselea, urmat de Delian Peevski. În ce priveşte KTB, aceasta a crescut ca din apă de-a lungul ultimelor guvernări, ajungând banca marilor companii de stat (anul trecut, ministrul energiei din nou-venitul la putere guvern socialist reclama că e prea mult ca 80% din marile companii de stat să-şi ţină banii la KTB) şi să aibă cei mai buni indicatori financiari (rată a neperformantelor de 2%, faţă de 17-20% în sistemul bancar).

La 5 iunie, DPS le-a retras socialiştilor sprijinul parlamentar şi a cerut alegeri anticipate, după un an de la anticipatele din mai 2013, când protestele contra scumpirii energiei au dat jos guvernul GERB. DPS a vrut astfel să se distanţeze de partenerii socialişti, pe care i-au compromis rezultatul slab la europarlamentare, semistagnarea unei economii cu un şomaj de aproape 12%, scandalurile de corupţie taxate de UE cu blocarea unor programe de finanţare şi, mai nou, eşecul efortului de a convinge UE şi SUA să lase Bulgaria să participe la proiectul gazoductului South Stream. Comentatorii din presa bulgărească au remarcat că, după ce demisia guvernului şi alegerile anticipate au devenit o certitudine, în jur de 10 iunie, a început ceea ce un analist britanic avea să numească „realinierea intereselor politice şi de afaceri înainte de anticipate“.

La 16 iunie, cu patru zile înainte ca KTB să ceară ajutorul BNB reclamând că nu mai are lichidităţi, procuratura din Sofia a chestionat 12 angajaţi ai băncii, dar şi pe Peevski, care reclamase că Vasilev vrea să-l omoare. Ulterior, ziarul austriac Der Standard a scris că Vasilev se ascunde la Viena, fiindcă ucigaşi plătiţi de Peevski l-au ameninţat cu moartea. Cei doi oligarhi, foşti parteneri în multiple afaceri timp de aproape zece ani, s-au atacat acum prin interviuri în presă: Peevski a zis că Vasilev „se visează prim-ministru“ şi se joacă cu banii clienţilor de la KTB de parcă ar fi banii lui, în timp ce Vasilev a zis că Peevski „a ajuns să se vadă conducătorul ţării“ şi că a acaparat cu firmele lui toate proiectele mari de construcţii din ţară.

Traducerea ar fi că DPS a început să fie deranjată de ambiţiile politice ale lui Vasilev, care ar fi năşit şi finanţat partidul lui Barekov ca să-l pregătească să uzurpe rolul etern al DPS de arbitru al puterii. Ca atare, DPS a început să lovească în sursa forţei lui Vasilev, adică în KTB. Firmele controlate de Peevski sau de alţi şefi ai DPS, care aveau la KTB credite estimate între 130 şi 350 mil. euro, au stopat rambursările, au avertizat clienţi importanţi să-şi scoată banii din bancă, iar Vasilev s-a speriat şi a fugit în Austria, dân­du-şi seama că a pierdut lupta. Ceilalţi acţionari ai KTB, un fond de investiţii din Oman şi banca rusească VTB, nu s-au arătat deloc dornici să se implice în salvarea băncii. După alte surse, Vasilev ar fi încercat atunci măcar să se răzbune, răspândind panică prin­tre clienţii Fibank, o bancă deţinută de doi finanţişti bulgari şi de nişte firme offshore, fiindcă acolo şi-ar fi mutat conturile firmele lui Peevski.

PUBLICAŢII DE OPOZIŢIE AU COMENTAT CĂ LICITAŢIA PENTRU CONSTRUCŢIA SEGMENTULUI BULGĂRESC AL GAZODUCTULUI SOUTH STREAM a fost aranjată de guvernul Oreşarski în aşa fel încât să poată profita „firme apropiate de Putin şi de Peevski“, ceea ce a alimentat scenariul că socialiştii au fost înlăturaţi fiindcă n-au reuşit să satisfacă interesele ruseşti sau ale DPS şi că atacul contra băncilor ar face parte din aceeaşi logică a pedepsei. Numai că, judecând după sondaje, guvernul rezultat din alegerile anticipate din octombrie va fi format de GERB şi al său Boiko Borisov, care s-a prezentat constant ca un euroatlantist de dreapta, opus socialiştilor proruşi. Fost susţinător al South Stream, Borisov declară acum cu prudenţă pentru Reuters că, dacă va ajunge prim-ministru, Bulgaria va continua cu South Stream „numai în condiţiile aprobate de UE“.

E însă inutilă încercarea de a împărţi scena politică din Bulgaria între „proruşi“ şi „prooccidentali“, întrucât nu ideologiile departajează partidele, ci interesele de moment, care se pot schimba oricând. Venit la guvernare în 2009 după o campanie sponsorizată de şeful Lukoil Bulgaria, Borisov a promovat politici reformiste ca la carte, prezidate de stilatul ministru de finanţe Simeon Djankov, unul dintre rezultate fiind şi că scandalurile de corupţie din jurul guvernului GERB au fost tratate în Vest cu mai puţină atenţie. Cât despre Djankov, el este începând din 20 iunie membru în comitetul de supraveghere al băncii ruseşti VTB, încă acţionară la KTB.