„Ne-au sunat şi pe noi să fim francizaţi, dar mi s-a părut prea scump, iar preţurile produselor la raft tot ar fi fost mari. Nu am fi putut vinde cu mult mai ieftin. Înainte cumpăram doar de la Metro şi Selgros, dar acum am găsit şi alte variante, pentru că nici ei nu pot negocia extraordinar de bine cu furnizorii“, spune proprietara de magazin.

Retailerul belgian Mega Image a ajuns la peste 300 de magazine, majoritatea în Bucureşti, fiind unul dintre principalii concurenţi ai chioşcurilor şi magazinelor mici din Capitală. În provincie, Lidl şi Profi s-au extins agresiv cu sute de unităţi în ultimii doi ani, eliminând mii de magazine mici şi neobişnuite cu concurenţa retailerilor moderni. Recent, francezii de la Carrefour anunţau ofensiva în premieră către mediul rural, prin programul de franciză Contact, destinat comunelor şi zonelor periurbane. „Acest format joacă rolul magazinului universal de pe vremuri, având o sortimentaţie largă, dar nu profundă (nu multe branduri şi varietăţi pentru aceeaşi categorie de produs - n.red.)“, spunea Andreea Mihai, direc-torul de marketing al Carrefour România.

Carrefour s-a extins până acum în provincie cu formatul de supermarket, însă în Capitală a pariat pe magazine de proximitate în franciză. La doi ani de la lansarea conceptului, reţeaua Express (brandul sub care Carrefour operează pe segmentul de proxi-mitate) a depăşit 50 de unităţi. Magazinele de proximitate dezvoltate de retailerii internaţionali au ajuns însă în mai puţin de doi ani de la apariţia pe piaţa din România la o cotă de piaţă de 2% din totalul comerţului local, de la 0% în 2012.

Potrivit datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Gfk, citate de Ziarul Financiar, aceste magazine au furat cotă de piaţă de la magazinele mici, respectiv de la retailul tradiţional. De altfel, cele mai multe magazine deschise de Metro Cash & Carry, Carrefour şi Mega Image pe acest format sunt de fapt magazine deschise anterior de antreprenori români, rebranduite ulterior. Vânzările anuale ale magazinelor moderne de proximitate pot fi astfel estimate la circa 300 de milioane de euro.

„Magazinele şi chioşcurile de la parterul blocului de acum sunt supravieţuitorii unui proces de selecţie drastic început de mai multă vreme. Partea pozitivă este că o bună parte dintre aceste afaceri au atins un nivel de agilitate demn de invidiat şi au învăţat să se replieze rapid în orice condiţii“, spune consultantul Ciprian Moga, managing partner al companiei iQuest Consulting. Una dintre metode ar putea fi găsirea unor nişe inaccesibile unui mare lanţ de magazine, cum ar fi colaborarea cu producători mici, care nu pot răspunde cererii unui mare lanţ, dar cu produse de calitate superioară. Micii comercianţi ar putea chiar să dezvolte activităţi de producţie care să fidelizeze un grup constant de clienţi.

În general, produsele proaspete sunt pârghia majoră pe care micii comercianţi pot acţiona, pentru că este teritoriul pe care, dacă îşi fac bine aprovizionarea, pot câştiga în faţa marilor lanţuri. De altfel, cei mai mulţi antreprenori au ales să deschidă astfel de afaceri, indiferent că sunt băcănii, măcelării sau cofetării. „Micile magazine pot profita de avantajul de a fideliza mai uşor clienţii din proximitate. Fiind structuri mici, pot dezvolta mult mai uşor o relaţie apropiată cu clientul de la scara alăturată. Acest aspect e dificil de gestionat de un mare lanţ de retail, unde rotaţia mare de personal împiedică formarea unui grup de angajaţi care să ştie cu adevărat cum se interacţionează cu clientul“, mai spune Moga, care anticipează că procesul de „selecţie naturală“ a magazinelor de proximitate va continua, dar într-un ritm mai redus.