Analistul economic Mircea Coşea vede fenomenul drept "o trezire la realitate", o ghidare după exemplul economiei poloneze, mai puţin afectate de criză graţie relaţiilor comerciale preponderent extracomunitare. "Strategia de orientare a României a fost deficitară de la început, iar pieţe precum Asia, Turcia şi Rusia au fost lăsate deoparte", spune Coşea. În viziunea sa, orientarea către afara Uniunii Europene este "conjuncturală", iar ipoteza păstrării relaţiilor cu aceste ţări după redresarea economiei europene poate fi adevărată "doar pe baza inerţiei". Dovada cea mai bună o reprezintă schimburile comerciale cu China, dintre cele mai mari în valoare în zona extracomunitară, deşi relaţia dintre cele două ţări a avut de suferit de pe urma conflictului la nivel diplomatic. România a numit de curând ambasadorul la Beijing, după zece luni în care postul a rămas neocupat.

Exporturile au crescut cu 45% în 2010, până la peste 300 de milioane de euro, însă investiţiile statului chinez în România lipsesc, iar promisiunile repetate ale autorităţilor de la Bucureşti legate de construcţia podului peste Dunăre de la Galaţi, a centurii Capitalei şi a modernizării reţelei de telefonie fixă nu s-au concretizat. Mai mult, şeful Camerei de Comerţ România-China susţine că circa un sfert din exporturi pleacă din România neprelucrate, dat fiind că valoarea adăugată lipseşte, iar o parte din produse pleacă la export în formă brută. "Recesiunea în România nu se va produce pentru că a plecat Nokia. Ea se va produce din cauza blocajului care există aici: criza morală este imensă şi duce la un blocaj al investiţiilor pentru că nimeni nu ştie la ce să se aştepte în ziua de mâine. Exporturile sunt importante, dar mai importante sunt investiţiile străine", rezumă Ghelmegeanu.