Chiar şi menţinând acelaşi nivel al vânzărilor, "dacă ne gândim că piaţa se contractă", subliniază Raul Ciurtin, practic felia deţinută de companie este tot mai mare. El adaugă că o discuţie despre creşterea cifrei de afaceri este relativ riscantă până în momentul redresării consumului, iar pe termen scurt - în următorul an - nu vede niciun motiv care ar putea convinge cumpărătorii să scoată mai mulţi bani din buzunare.

Piaţa lactatelor are o valoare anuală estimată la circa un miliard de euro şi în ultimii ani şi-a redus dimensiunea, mai cu seamă în valoare. Chiar dacă volumele vândute se menţin la un nivel similar cu cele din anii anteriori, cumpărătorii preferă acum să cumpere produse mai ieftine decât în trecut. Mai mult, previziunile indică scăderi şi pentru anii următori. Danone, liderul pieţei lactatelor, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 503 milioane de lei, cu 5,7% mai mult decât în 2010, deşi volumele vândute s-au menţinut la un nivel similar.

Unul din motive este legat de creşterea preţurilor ca urmare a costurilor tot mai mari cu materiile prime. Iar seceta care a afectat arii extinse nu doar în ţara noastră, ci pe întregul continent, va duce la o creştere a preţului laptelui, crede Raul Ciurtin, care completează: "Nu ştiu când se va opri scumpirea". Ba crede chiar că din pricina penuriei de furaje unii fermieri vor fi nevoiţi să-şi ducă vitele la abator.

Ompania are în fiecare an planuri de investiţii de ordinul milioanelor de euro; în 2012, de pildă, a finalizat un proiect în valoare de 4 milioane de euro prin care s-a dublat capacitatea de producţie a fabricii din Câmpulung Moldovenesc. În plus, pe parcursul ultimilor doi ani "am acordat o atenţie mare pentru dezvoltarea teritorială a propriei reţele de distribuţiei", ceea ce a presupus cumpărarea de camioane, sisteme frigorifice şi maşini, dar şi angajarea a câteva zeci de oameni. În reţelele moderne de magazine se realizează în acest moment 60% din vânzările firmei "şi încercăm să păstrăm proporţia". În acest context, dezvoltarea propriei reţele de distribuţie este cu atât mai importantă cu cât comerţul tradiţional a fost puternic afectat de criză.

De la venirea crizei peţitorii n-au mai bătut la uşa lui Raul Ciurtin ca în alţi ani - în 2009 au fost în jur de zece investitori strategici şi fonduri de investiţii. Dar nici nu este un moment potrivit pentru un posibil vânzător să intre în negocieri. Nici în trecut nu s-a găsit o cale de mijloc între ce ofereau peţitorii şi aşteptările acţionarilor majoritari (Raul Ciurtin şi Petru Ciurtin - n.r.), astfel încât acum cu atât mai mici sunt şansele să se întâmple acest lucru. Ce l-ar putea convinge să se retragă din afacere? Doar o ofertă (puţin probabilă) care ar fi de câteva ori mai mare decât capitalizarea bursieră a companiei, însă Raul Ciurtin se vede la cârma companiei şi peste ani buni.