În ultimii ani tot mai multe branduri de lux au venit pe piaţa locală în pofida evoluţiei descendente a consumului, al cărui declin cumulat în perioada 2009-2011 s-a apropiat de 20%. În urmă cu câţiva ani România era văzută doar ca o bază de producţie ieftină, iar costurile reduse cu forţa de muncă constituiau principalul punct de atracţie.

"România are o tradiţie lungă în ceea ce priveşte costurile atractive ale forţei de muncă şi, mult mai important, în ceea ce priveşte calificarea acesteia." Împreună, aceste două elemente reprezintă o combinaţie foarte puternică pentru dezvoltarea unui segment productiv solid şi a unei economii pe măsură.

Totuşi criza economică a eliminat peste 100.000 de locuri de muncă din industria textilă locală, cunoscută ca fiind unul dintre domeniile cu tradiţie pe piaţa românească. Astfel, în prezent cele circa 8.000 de companii care activează în domeniu mai au doar 217.000 de salariaţi, puţin peste o treime (340.000) faţă de 2008, ultimul an de boom economic.

Criza financiară nu a fost însă singura care şi-a spus cuvântul, un factor important care şi-a pus amprenta asupra industriei textile locale fiind şi ascensiunea rapidă a pieţei asiatice, caracterizată prin forţa de muncă ieftină. "În orice caz, cu circa 19 milioane de locuitori şi o clasă de mijloc în creştere, România are o posibilitate reală de a dezvolta, în timp, consumul de produse de lux." Deşi se fereşte să spună dacă în următorii ani piaţa ar putea fi completată cu nume precum Chanel sau Hermès, Bottoli explică faptul că Louis Vuitton a fost în mod tradiţional un pionier în deschiderea noilor pieţe pentru produse de lux, celelalte mărci de regulă urmându-i exemplul câţiva ani mai târziu.

În ceea ce priveşte piaţa totală de retail din România, italianul crede că mai este loc de creştere. Motoarele de bază ale unei pieţe de retail sunt puterea de cumpărare (impulsionată de creşterea PIB), disponibilitatea infrastructurii de retail şi oferta. România promite mult la acest capitol, "iar expansiunea recentă în România a marilor retaileri de produse alimentare şi nealimentare, precum Inditex, H&M şi Lidl este o dovadă în acest sens. Nu putem uita faptul că <doar> în urmă cu 20 de ani comunismul a căzut în România, prin urmare există încă destulă cerere nesatisfăcută".

Bottoli a mai observat că pe piaţa locală consumatorul devine foarte rapid mai pretenţios şi mai educat şi prin urmare conceptele internaţionale de retail exercită o forţă de atracţie enormă. Totuşi, fiecare ţară reprezintă o lume individuală, astfel încât simpla copiere a unui concept generic nu este o abordare corectă.

Mai mult, în prezent, în vremuri de criză, retailerii trebuie să vină cu reţete noi, deosebite de cele utilizate în anii de creştere. "Atunci când situaţia devine dură, iese la iveală un fel de darwinism al afacerilor. Doar cei mai buni supravieţuiesc."

Fostul şef al Louis Vuitton şi Samsonite spune că retailerii cei mai buni sunt cei relevanţi pentru consumatori, adică aceia care ocupă un loc aparte în mintea lor cu o ofertă clară, precisă şi diferenţiată, care continuă să inoveze pentru a rămâne proaspeţi şi atractivi în mintea consumatorilor. În plus, aceşti retaileri trebuie să ofere o valoare solidă în schimbul banilor unor consumatori tot mai pretenţioşi, indiferent de nivelul la care operează - de la operatori de lux la discounteri. Adiţional, aceste companii ştiu să îşi conducă afacerea şi operaţiunile financiare într-un mod foarte chibzuit.

"În vremuri de criză economică sau cel puţin de incertitudine doar cei mai buni supravieţuiesc şi, adesea, prosperă." Iar Bottoli dă exemplul pozitiv al retailerului spaniol Inditex.