Preotu spune că se raportează la preţurile din Paris pentru produsele pe care le vinde – deseori mai mici decât pe piaţa locală.

Al doilea este o ciocolaterie Michel Cluizel. Lucrăm cu ei de şase ani, distribuim ciocolata lor în România, iar acum am decis să facem pasul cu magazinul, este primul magazin care nu este al lor, este primul test de franciză. Ciocolateria va fi deschisă tot pe Strada Episcopiei, unde Preotu şi-a propus să construiască o "mică zonă a gastronomiei din Bucureşti“. Investiţiile în cele două ajung la 250.000 şi au programat să le recupereze în aproximativ trei ani. La această investiţie, se adaugă una de circa 150.000 de euro într-un magazin în Belgrad, tot printr-un partener local, după acelaşi model ca şi cel al magazinelor din provincie. 

În ce priveşte brandul de haine pentru copii Le Petit Bateau, spune că vânzările au evoluat bine în fiecare an, cu creşteri anuale de circa 20%: Ne-a luat puţin mai mult timp să ajungem la o cifră optimă, dar am depăşit-o“. Şi‑au propus să deschidă anul acesta un al doilea magazin, stradal, şi au depus o ofertă pentru spaţiu în acest sens. Nu sunt un mare fan al mallurilor, prefer magazinele care au o identitate şi unde, spre exemplu, poţi să faci evenimente, să creezi o comunitate, e un tip de clientelă de oameni drăguţi, aduşi laolaltă de gustul pentru lucrurile bune şi frumoase“.

Extinderea în Belgrad vine ca urmare a activităţii de distribuţie începute acolo în urmă cu patru ani şi a partenerilor găsiţi, principiu după care s-a ghidat şi în alegerea partenerilor din ţară, toţi acţionari în afaceri. Serbia seamănă foarte mult cu România de acum şapte‑opt ani, se consumă, se iese, se bea. Este însă mult mai curat, nu sunt cazinouri peste tot, iar Belgrad e un oraş în care este foarte plăcut de trait, restaurantele sunt pline şi străzile nu sunt ocupate deocamdată cu lanţuri de farmacii sau supermarketuri.“

Cu noile sale proiecte, antreprenorul previzionează ca, până la sfârşitul anului, afacerile să ajungă la 5 milioane de euro, iar anul viitor, valoarea acestora să ajungă la 6 milioane. Vrea ca în viitor să se extindă şi în alte locuri din afara graniţelor, primul oraş vizat fiind Viena. Ne-am creat conceptul de activitate în aşa fel încât, dacă ne mutăm la Paris, să funcţionăm acolo, nu suntem ceva în afara competiţiei pariziene, şi produsele, şi preţurile, ambalajele, metodologia de vânzare, le putem extinde în foarte multe locuri.“ Planurile de afaceri pe termen lung presupun şi extinderea, de anul viitor, printr-un restaurant de 350 locuri în Piaţa Victoriei.

Un lucru despre care Preotu spune că l-a ajutat, la fel cum i-ar ajuta şi pe alţi antrepenori locali, este funcţionarea sub forma unei afaceri de familie. E important că altfel se valorizează un produs, când este persoana mai implicată în business, grija şi rigoarea despre care vă spuneam la început sunt mult mai prezente pentru businessul de familie. Eu sper să apară cât mai multe businessuri de familie şi în România pentru că este reţeta succesului.“ În ce îi priveşte pe clienţi, a observat că în urmă cu un deceniu mulţi clienţi cumpărau vinul pentru cadouri şi nu îl valorizau neapărat ca şi produs în sine, ci mai mult ca pe un obiect prestigios, relativ scump, care vine de departe, din Franţa; de-a lungul anilor, pe lângă clientela aceasta, s-a dezvoltat şi o clientelă destul de mare care chiar consumă vinurile - persoane care au călătorit foarte mult cu afacerile şi vacanţele lor, s-au obişnuit cu aceste vinuri şi le cumpără şi în România. 

Clientela s-a transformat mult în cea pentru consum faţă de cea pentru cadou, iar acesta este un semn de normalizare a pieţei.“ În ce îi priveşte pe clienţii care cumpără vin pentru investiţie, Preotu spune că existau şi atunci, există şi acum, unii dintre ei făcând aceste achiziţii direct de la Londra, Paris sau din alte locuri. Spune că valoarea unui vin poată să crească de aproximativ 5-6 ori: Este un plasament foarte sigur şi care le permite investitorilor să varieze un pic plasamentele lor“.

Potrivit lui Preotu, a avea o pivniţă acasă reprezintă un statut social şi cultural în acelaşi timp, dar nu neapărat un capriciu luxos, iar acest "accesoriu“ este din ce în ce mai prezent şi în casele românilor. Să ai anumite sticle reprezintă un anumit statut, dar nu ne gândim doar la statutul celor cu zeci de milioane de euro, ci şi la o clasă normală, medie, care are şase de sticle dintr-un vin bun pe care l-a cumpărat în anul de naştere al fiului său şi pe care îl va deschide când el va avea 18 ani, nu trebuie să fii multimilionar ca să ai acces la genul acesta de investiţii.“ Astfel, dacă cei mai notorii clienţi sunt cei cu bugete mari, a observat totuşi că există şi persoane care câştigă 1.500 de euro, spre exemplu, şi au deprins obiceiul de a-şi cumpăra un frigider de vinuri pentru consum.

Faptul că interesul şi cunoştinţele românilor pentru vin au evoluat este relevat şi de comunitatea dezvoltată: pe reţeaua de socializare dedicată vinului Divino, circa 5.000 de utilizatori, din rândul celor care fac review-uri pentru vinuri, sunt români. Piaţa se diversifică şi este cu mult mai sofisticată faţă de acum 10 ani. Spre exemplu, au apărut multe magazine de vinuri, a devenit o modă, dar din punctul meu de vedere suntem cu mult sub nivelul unor ţări precum Cehia, Polonia, Ungaria, dacă luăm în calcul indicatori precum populaţia, consumul pe cap de locuitor, ş.a.“ Potenţialul pe care Preotu îl vede în dezvoltarea afacerilor sale pe piaţa locală este unul uriaş: 

Bucureştiul devine o zonă cu oameni interesanţi care sunt interesaţi de foarte multe lucruri, cred că aici orice se poate dezvolta mult mai repede. Un exemplu este zona în care ne aflăm, zonă care arăta dezastruos acum un deceniu. Oamenii trebuie să înţeleagă că trebuie să investească, să îşi plătească impozitele, ca să se întâmple lucruri. Sunt multe firme care au dat faliment, dar curăţirea Bucureştiului va fi foarte profitabilă, ne normalizăm“.