Cea mai importantă decizie a fost însă investiţia de 5 milioane de euro în achiziţia şi amenajarea unei vile aflate în apropiere de Calea Victoriei, proprietate care începe pe bulevardul Lascăr Catargiu şi se termină pe strada Clopotarii Vechi. Construită la comanda unui doctor care voia să o folosească drept reşedinţă, dar şi cabinet, de arhitectul Duiliu Marcu, acelaşi care a proiectat şi Palatul Victoria, vila a devenit reşedinţă consulară a Luxemburgului, iar ulterior a fost cumpărată de Julia Kristensen. Fiecare din camerele vilei, împărţită pe trei niveluri, are specificul şi utilitatea sa la nivelul doi se află camera made to measure, mansarda este destinată birourilor, iar una dintre camere adăposteşte cele 4.500 de modele de stofă. Un aspect inedit este existenţa liftului în acest spaţiu interbelic, dar şi mobilierul, vopseaua, accesoriile, tapetul, mochetele şi chiar şi sistemul de sonorizare de designer – toate reprezentând o investiţie de circa 1,5 milioane de euro. Vila este destinată exclusiv vestimentaţiei masculine de lux precum Scabal, Brioni, Loro Piana, Salvatore Ferragamo, Santoni sau Jacob Cohen.

Veranda, construită din metal şi sticlă în grădina interioară, este o continuare a champagne bar-ului şi poate acomoda 36 de persoane. În ce priveşte meniul, chiar dacă este unul sofisticat, antreprenoarea recunoaşte că nu ţinteşte stelele Michelin cu acesta, lucru imposibil mai ales din cauza lipsei de furnizori pentru acest tip de restaurante. Alege în schimb să pregătească cei patru bucătari prin consultanţa bucătarului chef israelian Avi Steinitz, care face vizite periodice. De fapt, toţi cei 40 de angajaţi ai săi au parte de traininguri. Cel mai vechi lucrează în echipă de 16 ani şi, la fel ca şi ceilalţi, participă la toate cursurile organizate anual pentru fiecare dintre mărcile reprezentate.

„Trebuie să muncească pentru a câştiga încrederea clienţilor. Trebuie să le explice, spre exemplu, cum vor purta un costum casual luxury în St. Moritz, pentru ca acesta să îi ofere o imagine. Nu cumperi de pe raft ca în orice alt magazin, orice piesă este gândită pentru un anumit loc, pentru un client anume“, descrie ea detaliile cu care angajaţii săi îi câştigă clienţii. Cei mai fideli sunt în număr de 500, iar cu unii dintre ei a lucrat din prima zi. În ce priveşte preţurile costumelor, acestea variază mai ales în funcţie de tipul lucrării – semitradiţională, realizată în fabrică, şi tradiţională, realizată în totalitate manual. Astfel, referitor la o investiţie în primul costum, care ar trebui să fie un costum gri melange, preţul în cazul lucrării semitradiţionale este de circa 1.500 de euro, iar pentru cel tradiţional, preţurile pornesc de la 2.500 de euro. Evident, pot urca şi mai mult de atât, variind în funcţie de stofele folosite.

Antreprenoarea simte lipsa unei adevărate artere de shopping şi promenadă în Bucureşti. S-a orientat de la început pe alte străzi din centrul Capitalei şi spre Marriott şi Radisson Blu, Calea Victoriei nefiind gazda ideală pentru lux. Din punctul ei de vedere, dar şi al specialiştilor cu care a discutat pe această temă, o destinaţie mai potrivită pentru o arteră pietonală de lux ar fi fost Bulevardul Libertăţii. În lipsa intervenţiei agenţiilor de dezvoltare, Calea Victoriei s-a dezvoltat singură, iar, dacă mai demult era incomodă, acum este şi mai incomodă.

„Avem nevoie de atmosferă pentru shopping şi nu numai, toată lumea e atât de încruntată, încât depresia e totală. Râdem din ce în ce mai puţin, or, asta e problema, când te simţi bine, ies şi lucrurile mai bine“, spune antreprenoarea. Potrivit ei, chiar şi banii pleacă de la starea de spirit, iar dacă 2013 a fost un an greu, despre 2014 spune că a fost cel mai greu an. „Conduc un business de nişă, dar şi acest business de nişă reflectă situaţia. În Bucureşti s-au închis foarte multe magazine cu statut şi istorie, suntem cu bugete reduse toţi. Eu nu aştept ca lucrurile să fie ca înainte, totuşi ţara trebuie să producă mai întâi ca să cheltuie.“