Mircea Tudor spune că a investit 2 milioane de euro din totalul de 45 de milioane de euro necesar pentru fabrică, dar deţine 99% din acţiuni, „restul simbolic fiind deţinut de cantonul Berna, deoarece statul elveţian a investit cea mai mare parte“. Linia de producţie din Elveţia va ajunge în cinci ani la capacitatea maximă de 75 de scannere pe an. În fabrica de la Otopeni, compania poate produce aproximativ 12 scannere pentru camioane pe an.

Preţurile scannerelor sunt de 1,5 milioane euro pentru camioane, 
3 milioane de euro pentru avioane civile şi 5 milioane de euro pentru avioane militare. În cinci ani, grupul de firme condus de Mircea Tudor are ca obiectiv strategic să plaseze câte un scanner de avioane în 500 de aeroporturi din lume, ceea ce va genera o cifră de afaceri de peste 1 miliard de euro, iar peste 10 ani Mircea Tudor speră ca reglementările internaţionale în securitatea aviatică să adopte proceduri noi de scanare obligatorie a avioanelor, conform precedentului scanării obligatorii a bagajelor.

Deşi a depăşit stadiul de antreprenor la început de drum, Mircea Tudor pledează în continuare pentru antreprenoriat: „Antreprenorii sunt sângele economiei. Nu se poate imagina o ţară, o economie fără antreprenori. Antreprenorii stimulează inovaţia şi crearea de locuri de muncă. Antreprenorii sunt printre puţinii actori economici care au continuat să facă angajări chiar şi în anii de criză economică, investesc pe plan local, plătesc taxe şi susţin cresterea economică dintr-o ţară“.

Accesul la finanţare rămâne în continuare o provocare majoră pentru dezvoltarea antreprenoriatului în România. Totodată, majoritatea antreprenorilor români cred că cele mai mari obstacole în crearea şi în dezvoltarea unei firme sunt incertitudinea fiscală, birocraţia şi nivelul taxelor, după cum reiese şi din studiul EY „Antreprenorii vorbesc: Barometrul antreprenoriatului românesc“. Iar relaţia dintre antreprenori şi guvern rămâne esenţială, aminteşte Mircea Tudor. Sumele mici alocate din buget pentru cercetare şi inovare continuă să reprezinte o problemă importantă în România. Comparativ cu Japonia sau Coreea de Sud, care au avut perioade când alocau cercetării şi 8% din buget, sau Franţa, care a alocat circa 3%, în România procentul alocat este sub 0,2%.

Dacă un antreprenor atinge masa critică trebuie automat să iasă în piaţa internaţională, altfel se sufocă, susţine Mircea Tudor. Dar, pentru ca o companie să reuşească să vândă în afara ţării şi să devină cunoscută, este nevoie de promovarea produselor pe pieţele externe. „Am avut foarte mari dificultăţi în afirmarea pe piaţa mondială. Este dificil să promovezi produse de înaltă tehnologie realizate de o firmă mică dintr-o ţară mică. Piaţa de securitate este puternic dominată de lobby. Avem un gol uriaş. Concurăm cu giganţi, cu concerne multinaţionale. Dar începem să ne facem auziţi. Noi, ca firmă, şi în general economia naţională, nu avem nicio şansă izolaţi de restul lumii. Avem însă avantajul de a fi creativi şi astfel putem să surprindem lumea cu ideile, soluţiile şi produsele noastre.“

Grupul de firme şi Centrul de Cercetare Aplicativă Interdisciplinară, precum şi firmele atrase de Mircea Tudor în Clusterul Industriei de Securitate pe care l-a iniţiat derulează numeroase proiecte de cercetare aplicativă în securitate aviatică, securitate bancară, dezvoltarea de tehnologii medicale, metalurgie şi altele, dezvoltând în acest fel o industrie orizontală nouă pentru economia României şi cu înalt potenţial de competitivitate pe o piaţă globalizată. Printre proiectele lor se numără primul aparat de radiologie universală produs în România, un aparat laser pentru diagnosticarea şi tratamentul unor forme de cancer, un dispozitiv pentru extruziunea controlată a metalelor, dispozitive medicale pentru persoanele cu deficienţe de vedere şi de locomoţie şi nu în ultimul rând un scanner pentru aviaţia militară.